O carte pe zi: „Devorarea cerului” de Paolo Giordano

Paolo Giordano este un scriitor italian fenomen. Născut în 1982, la 26 de ani, în 2008, când îşi definitiva teza de doctorat în fizică, a publicat un roman minunat despre adolescenţă, „Singurătatea numerelor prime”, cu care a obţinut şapte dintre cele mai prestigioase premii literare italiene (romanul a apărut şi în româneşte).

A publicat apoi „Corpul uman” (şi această carte tradusă la noi) şi, în urmă cu doi ani, romanul de faţă. Tot despre adolescenţi şi despre formare. (De acelaşi autor, Editura Polirom a mai tradus anul acesta volumul de eseuri „Învremea contaminării”, analize asupra contaminării cu Covid-19, semnalat deja la rubrica noastră).

Scriu editorii: „La vila bunicii sale din sudul Italiei, Teresa surprinde într-o noapte trei băieţi care se scaldă goi în piscina din curte, după ce s-au furişat peste gardul proprietăţii. Ea încă nu ştie, dar cei trei băieţi care cresc împreună ca fraţii, deşi nu sînt fraţi – îi vor marca destinul, aşa cum şi ea le va influenţa viitorul, uneori tragic, alteori doar tulbure. Cei trei băieţi trăiesc la o fermă din apropiere, sub oblăduirea lui Cesare, tatăl unuia dintre ei şi părintele spiritual al tuturor. Îndrăgostită de unul dintre ei, năvalnicul Bern, Teresa va trăi următorii douăzeci de ani o poveste de dragoste frenetică, plină de bucurii, dar şi de ratări şi taine funeste. Simbolică pentru anvergura întregului roman este tentativa eşuată a unui grup de tineri de a crea un paradis terestru la ferma lui Cesare. Istoria micii lor utopii ecologiste ilustrează contradicţiile, obsesiile şi tensiunile lumii contemporane. Un roman despre visurile, idealurile şi dorinţele necontrolate ale adolescenţei, despre complexitatea relaţiilor dintre tineri şi fragilitatea lor, despre iubire şi moarte violentă, Devorarea cerului prezintă, în acelaşi timp, lumea în care trăim, labilitatea credinţelor de orice fel şi, mai mult decît orice, căutarea încrîncenată a unui sens al vieţii”.

Totul se petrece la sfârşitul anilor ’90, în Puglia, în Italia de sud. Grupul ciudat de trei băieţi uitaţi de propriile familii a fost adunat de tatăl unuia dintre ei, care, învăţându-i cu frumuseţea muncii pământului, cu ritmurile naturii, vrea să le sădească în suflete şi dragostea şi cuvântul lui Dumnezeu. Cei trei băieţi sunt personalităţi şi firi diferite, dar unul dintre ei, Bern, are farmecul adolescenţei şi de el se îndrăgosteşte Teresa. Viaţa şi misterul existenţei lui Bern îi despart o vreme pe cei doi, dar iubirea revine după ani, când Teresa se reîntoarce la ferma pe care băieţii, acum mari, au transformat-o într-una fermă ecologică.

„Giordano şi-a demonstrat deja abilitatea de a descrie şi a prezenta relaţii de durată profunde şi puternice, o constantă în viaţa personajelor sale, dar care – în acelaşi timp – nu ajung să se desăvârşească... Titlul Devorarea cerului nu se referă doar la aspiraţia romanului propriu-zis, ci şi la aspiraţia tinerilor, cu presupusa lor forţă şi omnipotenţă, cu puterea pasiunii lor, cu vitalitatea lor – un laitmotiv al romanelor lui Giordano, tratat splendid şi aici, ca şi în celelalte cărţi ale scriitorului.” (Lo Sbuffo)

„În Devorarea cerului, Paolo Giordano revine la tema anxietăţii şi a problemelor adolescentine, care ne-a cucerit în volumul său de debut, Singurătatea numerelor prime. Doar că de data aceasta ne propune o interpretare mai gravă, mai profundă. Subiectele sunt abordate cu mai multă maturitate şi au o deschidere internaţională, trecând de la chestiuni de ecologie la neliniştile noilor generaţii dezorientate, în căutarea unor puncte de reper.” (Today, Italia)

Paolo Girodano – Devorarea cerului. Traducere din limba italiană şi note de Cerasela Barbone. Editura Polirom, colecţia Biblioteca Polirom actual. 409 pag.