O carte pe zi: „Fata de pe Drumul Mătăsii” de Liviu Surugiu

Născut în 1969 la Roşiorii de Vede, Ligiu Surgiu a început să scrie foarte devreme, povestiri ştiinţifico-fantastice cu deosebire, dar a publicat prin reviste după 1995, iar în volume de sine stătîtoare abia în 2011 (un roman cu titlul „Imman”, pe speze proprii), după o vreme petrecută în străinătate. Romanul de debut a fost extins şi publicat în 2014, cu titlul „Atavic”. A continuat să publice povestiri îndeosebi, volumul pe care îl semnalăm astăzi fiind al optulea. A primit nu mai puţin de 14 premii pentru proza sa science fiction, cel mai prestigios fiind cel acordat de Romcon (Convenţia naţională a cluburilor şi autorilor de sceince fiction din România); patru dintre premii au fost în Franţa şi Statele Unite ale Americii. Este scriitorul care a declarat într-uj interviu: „Dacă eşti bun, dacă eşti scriitor, dacă ştii să scrii cel puţin la fel de bine pe cât ştie cititorul să citească, atunci vei avea public întotdeauna.”

Un amestec de realism şi fantastic sunt şi povestirile reunite în acest volum. Două sunt chiar reprezentative: „Neostalgia”, un amestec de autobiografie şi nonficţiune, foarte dezinvolt şi captivant, şi „Fata de pe Drumul Mătăsii”, o istorie a lumii văzută/petrecut la începtul mileniului, în care se înşiruie, nu în orfdine cronologică, toate descoperirle ultimului veac şi şi jumătate.

De altfel acest amestec realism şi fantastic a fost observat de toţi comentatorii prozei sale. Scriu editorii: „Ajuns la vârsta de cincizeci de ani, autorul simte că are ce să ne spună. Încă ancorat în ficţiunea speculativă care l-a urmărit de-a lungul primelor şapte volume, în Fata de pe Drumul Mătăsii Surugiu strecoară elemente autobiografice, începând din primul text, povestea fantastică, dar adevărată a dramei părinţilor săi. Poveste după poveste, scriitorul ne duce uşor spre alte zone, tot mai depărtate de graniţele pământescului, pe care visele nu ne lasă să le părăsim, până la ultima pagină, unde se întoarce la eterna problemă a existenţei.”

„«Întâlnirea» lui Liviu Surugiu este o dramă psihologică intensă, al cărei ritm duce spre un final cu adevărat surprinzător. Motivul pentru care personajele nu se pot întîlni niciodată este dezvăluit treptat, pe măsură ce se dezvoltă o relaţie de dragoste condamnată. Nu vă aşteptaţi la un final fericit – sfîrşitul poveştii e la fel de întunecat ca o iarnă rusească.” (Geoff Houghton, Tangent Online, SUA)

Liviu Surugiu – Fata de pe Drumul Mătăsii. Povestiri. Editura Polirom, colecţia Egoproză. 275 pag.