O carte pe zi: „Generalul armatei moarte” de Ismail Kadare

Semnalăm astăzi cel mai cunoscut roman al marelui scriitor albanez Ismail Kadare, tradus în peste 40 de ţări, tipărit şi la noi de multe ori (precedanta ediţie, la o altă editură, dar în aceeaşi traducere, a apărut în urmă cu vreo nouă ani). Cartea a fost publicată în original în 1963, iar două decenii mai târziu după ea italienii au turnat un film cu acelaşi titlu, pe care generaţiile mai vârstnice îl vor fi văzut, regizat de Luciano Tovoli, cu Marcello Mastroiani, Anouk Aimée şi Michel Piccoli în rolurile principale.

La vremea apariţiei romanului, Ismail Kadare vorbea despre geneza lui: „Povestea despre generalul care vrea să dezgroape o armată îşi are originea într-o noapte moscovită geroasă, când în creierul meu, ca o contrareacţie la optimismul literaturii sovietice de atunci, a culorilor vesele în care zugrăvea realitatea, începând cu vremea de afară (ceea ce, în sinea mea, numeam meteoschematism), continuând cu morala, cu ideile şi cu un soi de umanism dulceag şi enervant, de bunătate tipică, ce nu era, în realitate, nimic altceva decât poleiala care acoperea uscăciunea şi care sfârşea, întotdeauna,într-o concluzie extrasă din doctrina marxistă… Deci pot spune că la originea Generalului… se află povestea unei prostituate dintr-un bordel italian, care ne-a aprins tuturor fantezia, pe vremea copilăriei mele. De fapt, ca să fiu mai precis, nu prostituata sau povestea ei au reuşit să răscolească atunci oraşul, ci osemintele fetei, zăcând de douăzeci de ani sub pământ, alături de osemintele sutelor de soldaţi, în vreme ce deasupra lor, la suprafaţă, se auzeau izbiturile de cazma ale generalului sosit în Albania ca să-şi dezgroape armata. Iată, cam aşa s-a întrupat embrionul (fetusul) acestui roman, într-un mediu complet străin, în laboratorul în care Institutul Gorki îşi pregătea propriile modele”.

Scriu editorii români: „La 20 de ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, un general italian este trimis în Albania pentru a recupera şi repatria rămăşiţele soldaţiilor căzuţi în luptă. Ajuns acolo, întâlneşte un general german sosit într-o misiune similară. Călătoria, proiectată într-o atmosferă onirică, în timpul căreia încearcă să îşi îndeplinească sarcina – o datorie de onoare faţă de cei care şi-au pierdut viaţa –, se transformă într-o explorare de sine şi o coborâre în infern.”
Se ştie, în al Doilea Război Mondial italienii au anexat Albania, după care au părăsit-o în favoarea germanilor, dar ambelor acţiuni albanezii li s-au opus, cu arme rudimentare, şi numărul victimelor a fost imens.
Misiunea celor doi generali, în principiu una de rutină („o treabă împuţită” cum spun chiar ei), se complică, drumurile lor n-au repere, sunt labirintice de-a dreptul, hărţile dau greş, oamenii n-au nume, apare anxietatea, pentru locuitorii pe care îi întâlnesc şi descos, pare că pacea n-a venit niciodată. Pentru a vă convinge de arta şi măriestria lui Kadare, citiţi din nou capitolul al douăzecilea, în care generalul italian participă la o nuntă locală. Acolo întâlneşte o bătrână care recunoaşte că a ucis un ofiţer superior italian şi l-a îngropat în pragul casei şi îi generalului italian un sac în care se află oasele celui ucis. Generalul „aruncă sacul în spinare şi ieşi afară în ploaie, îndoit din şale şi împovărat, ca şi când ar fi dus în spate toate păcatele lumii acesteia…”.

„Uluitoare... cea mai bună carte a lui Kadare.“ — The Guardian

Ismail Kadare – Generalul armatei moarte. Editura Humanitas Fiction, colecţia Raftul Denisei. Traducere din albaneză de Marius Dobrescu. 251 pag.