O carte pe zi: „Inima frântă” de Akira Mizubayashi

„Inima” este un beţişor de lemn fixat între pod şi fabla de rezonanţă la instrumentele cu arcuş. Menţinându-se la distanţa optimă, asigură calitatea, propagarea şi uniformitatea vibraţiilor. Fără el, nu se poate obţine muzica dorită. Imaginaţi-vă o vioară sfărâmată, fără „inimă”, „suflet”; nu vom mai avea muzica.

E punctul de plecare al acestui roman superb, scris de un un scriitor japonez de expresie franceză (născut în 1951, cu studii la Universitatea Naţională de Limbi şi Civilizaţii Străine din Tokyo, apoi în Franţa, unde a devenit profesor de limba franceză şi care predă limba franceză la Tokyo. S-a apucat apoi de scris, a publicat mai multe romane premiate, în 2014 i s-a acordat distincţia Chevalier dans l’Ordre des Arts et des Lettres).

Un roman superb tradus, după ce a obţinut Prix de Libraires în 2020.

Scriu editorii: „Din mai 2021, când a apărut în format poche, romanul Inimă frântă figurează în topul celor mai bune vânzări din revista Lire Magazine littéraire. În 2020, romanului i-au fost decernate patru premii: Prix des libraires, Prix Culture et Bibliothèque pour tous, Prix de la Ville de Deauville şi Prix des Lecteurs des Écrivains du Sud. Dincolo de explorarea memoriei, dezrădăcinării şi a doliului imposibil, cartea lui Akira Mizubayashi face să fuzioneze literatura şi muzica, două forme de artă care, devenind însuşi materialul vieţii, se opun morţii.

Piesa mică, dar vitală, din lemn de molid, aflată în corpul unui instrument cu coarde, care asigură calitatea, propagarea şi uniformitatea vibraţiilor, se numeşte în limba franceză suflet, iar în română, inimă. Romanul parcurge lungul drum spre vindecare al mai multor inimi frânte, un drum cât o viaţă, departe şi în acelaşi timp aproape de casă, marcat de amintiri şi dureri ascunse, de răni ce par cu neputinţă de cicatrizat. Concepută în patru părţi, aidoma Cvartetului de coarde nr. 13, Rosamunde, de Schubert, această poveste pendulând între două continente şi două lumi, în care un bol de orez amestecat cu ou crud devine madlenă proustiană, este mai mult decât o căutare de sine, este un omagiu adus forţei nemuritoare a muzicii şi umanismului ca stare de spirit universală”.

Un roman încântător, clasic.

„Este un roman despre muzică, despre moştenire spirituală, despre război, despre fidelitatea faţă de origini, despre prietenie, despre frumuseţea tăcerii care urmează unei sonate de Schubert”— Tahar Ben Jelloun, Le Point.

Akira Mizubayashi – Inimă frântă. Traducere de Mădălina Ghiu. Editura Humanitas Fiction, colecţia Raftul Denisei. 235 pag.