O carte pe zi: „Însemnările unui aiurit” de Gabriel Dumitru Culcer

Gabriel Dumitru Culcer s-a născut la 2 iulie 1907, ca fiu al Marioarei Petrescu şi al doctorului Max Culcer din Târgu Jiu, descendent al familiilor boiereşti Otetelişanu, Bălcescu şi Aman şi al Culcerilor din Ardeal, înnobilaţi probabil de Regele Ungariei prin secolul al XVIII-lea. În urma divorţului părinţilor, Gabriel a fost crescut de bunicii paterni. Absolvent al Liceului Militar din Craiova şi apoi al Şcolii Politehnice, a fost trimis de guvernul României în Franţa, ca membru al Comisiei de recepţie de la uzinele „Schneider Creuzot”, unde a lucrat până în 1942. Gabriel şi familia sa au ales să se întoarcă în România, unde au dat piept cu mersul implacabil al istoriei: în 1946 este nevoit să părăsească armata, iar în 1959 soţia sa, Stanca (Coca), este condamnată la opt ani de închisoare (a executat patru la Miercurea Ciuc), pentru „uneltire contra ordinii sociale”. Adăpostise un coleg urmărit de autorităţile comuniste. Gabriel s-a stins din viaţă în 1986.

Rodica Culcer scrie în prefaţa cărţii pe care o semnalăm astăzi că ea a fost scrisă strict pentru familie, fiind publicată abia în 2011, într-o ediţie limitaă sponsorizată privat. O carte despre patrioţii de altădată.

Scriu editorii: „Gabriel Dumitru Culcer înviază în Însemnări acei oameni şi acele locuri, legate de figurile evocate, care i-au marcat creşterea şi maturitatea. Dobriţa, Târgu-Jiu, Craiova sunt locuri ritualice, care dobândesc în carte aură de basm, locuri în care Gabriel a fost un <<aiurit>> – acel personaj al propriilor amintiri, care s-a maturizat în preajma unor personaje creionate cu trăsături fizice şi morale puternice: Tata, Mama, Bonne Maman, Bon Papa, Fräulein şi multe altele.

Dacă personajul narator este un <<aiurit>>, autorul, care ne a părăsit în 1986 – spune Rodica Culcer – a fost <<un om cât se poate de serios şi profund, care şi a iubit familia, locurile natale şi ţara, fără a face din această dragoste o temă de discurs patriotard — adică exact ca boierii patrioţi de altădată>>. Amintirile inedite, păstrate cu grijă de familie, ne descoperă viaţa copilului crescut la conac, cu guvernantă, plimbat la Paris, care are odaia lui, face conversaţie în limbile franceză şi germană şi ascultă cântecul la pian al bunicii, dar care dansează şi hora cu ţăranii din sat, se amorezează de mai multe fetişcane şi pune la cale tot felul de pozne. Textul, scris cu vervă şi umor, ne oferă detalii fermecătoare din viaţa de zi cu zi a unui copil şi adolescent din elita socială românească, dar ne introduce şi în culisele unui eveniment istoric de talie planetară: Primul Război Mondial. Gabriel-Dumitru Culcer îi vede pe Ecaterina Teodoroiu şi pe generalul Dragalina şi chiar unchiul lui, generalul Culcer, e prins în vâltoarea evenimentelor. După război, Gabriel-Dumitru Culcer îşi trăieşte intens viaţa de liceu, după care se pregăteşte pentru a deveni ofiţer. Însemnările unui aiurit sunt una dintre cele mai valoroase şi agreabile mărturii încă inedite care ies la lumină din arhivele urmaşilor boierimii române.”

Gabriel Dumitru Culcer – Însemnările unui aiurit. Prefaţă de Rodica Culcer. Editura Corint. Colecţia Istorie cu blazon. 333 pag.