O carte pe zi: „Leopardul” de Jo Nesbø

Nu veţi găsi niciun leopard în această carte. Titul norvegian al romanului este Panserhjerte, care nu se traduce direct prin „leopard” (ceea ce s-a întâmplat în toate limbile), ci mai degrabă ceva apropiat de „inimă blindată”, adică ce i se întâmplă eroului Harry Hole. În norvegiană panserhjerte mai înseamnă şi „pericardită constrictivă”.

Comparat cu precedentele romane ale seriei, „Leopardul” e mai cinematografic, pe de o parte, şi, pe de altă parte, e mult mai violent, dar, surprinzător, se citeşte cu o uşurinţă aparte. Sunt de- dreptul îngrozitoare scenele cu „mărul lui Leopold”, invenţie a lui Jo Nesbø, metodă de tortură, de fapt de asasinat prin care i se introduce viitoarei victime un măr de metal în gură cu 24 de cuie/cuţite care, declanşate de un fir, pătrund roată în cavitatea bucală, până în creier; iar victimele se îneacă, lent, cu propriul sânge.

Scriu editorii: „Harry Hole s-a retras în Hong Kong, ascunzându-se de trauma ultimului caz în sălaşuri sordide de opiomani, când la Oslo sunt descoperite două tinere ucise, ambele înecate în propriul sânge. Un singur om poate ajuta poliţia să-l prindă pe criminal. Însă inspectorul Harry Hole nu vrea să fie găsit. Dar boala tatălui său îl readuce acasă. N-are nicio intenţie să se implice în caz, însă când ucigaşul loveşte din nou, instinctele lui Harry preiau controlul. Şi curând găseşte firul roşu care leagă cele trei victime... însă totul are un preţ!”

Un roman care îşi poartă cititorul din Hong King în Norvegia - şi mai ales în ţinuturile înzăpezite, biciuite de avanlase devastatoare - şi în Congo, cu o naturaleţe desăvârşită. Nu e surprinzătoare această „călătorie” în lume – în precedente romane ale serie, Harry Hole a umblat prin Australia, Thailanda, Austria

Harry Hole este tot ce poate fi mai rău ca poliţist, alcoolic, drogat, dezabuzat, căzut aproape definitiv, dar care este şi capabil de reveniri spectaculoase şi are o minte brici. Se ascunde în Hong Kong de demonii proprii. Un personaj complex, autodistrugător, dar cu o dorinţă enormă de a trăi şi suferi.

Un roman şi el complex, nu doar enorm ca număr de pagini, ci şi cu o intrigă captivantă, cu răsturnări nebănuite de situaţii, cu personaje extraordinar conturate, cu lupte de putere între forţele aparent ale binelui, cu o anchetă sinuoasă şi superpalpitantă în căutarea unui asasin în serie atipic, cu o galerie de personaje secundare fascinante şi ele.

Jo Nesbø nu este numai în mod cert scriitorul norvegian de thrillere cel mai bun, dar înclin să cred că el depăşeşte linia aşa-numitului „val scandanav” pentru a se apropia cel mai mult de romanul american de acest gen (cum bine sublinia mai demult, într-o pertinentă analiză, ziarul „Le Monde”; doar că Jo Nesbø nu caută cauze exterioare (sociale mai ales) comportamentului criminalilor.) „Leopardul” nu e doar un roman poliţist, ci şi unul psihologic, în care scenele de aventură se amestecă cu scene de oroare. Tehnica însăşi, explicată chiar de autor cândva, e aparte: pleacă de la o idee, câteva rânduri, căreia îi adaugă straturi straturi de acţiune şi dezvoltare, apoi dialogul („nu ştii exact cine sunt personajele, până nu le faci să vorbească”), urmează povestea în detlaiu, o primă scriere, apoi o rescriere în totalitate. Aşa se face că „Leopardul a fost scris pe ruinele altui roman, niciodată terminat”.

„Cel mai chinuit şi mai convingător erou din ficţiunea poliţistă. Vai, nu există armură destul de puternică să-l apere pe Harry de demonii lui sau pe noi, ceilalţi, de Harry." – Booklist

Două vorbe şi despre Jo Nesbø, născut în 1960: este muzician, compozitor şi economist, unul dintre cei mai apreciaţi autori de romane poliţiste din întreaga lume. Cărţile lui au fost traduse în 50 de limbi, s au vândut în peste 50 de milioane de exemplare şi au fost recompensate cu numeroase premii internaţionale, multe au fost ecranizate.

La Editura Trei, au apărut romanele „Fiul”, „Vânătorii de capete”, „Regatul”, duologia „Sânge pe zăpadă” şi „Soare în miez de noapte”, precum şi primele şapte volume din seria Harry Hole: „Liliacul”, „Cărăbuşii”, „Pasărea cu piept roşu”, „Nemesis”, „Steaua diavolului”, „Mântuitorul” şi „Omul de zăpadă”.

Jo Nesbø – Leopardul. Al optulea volum din seria Harry Hole. Traducere din limba engleză de Liviu Szoke. 799 pag.