O carte pe zi: „Logodnicele Reichului” de Jean-Christophe Grangé

În urmă cu un an, semnalam la această rubrică romanul lui Jean-Christophe Grangé „Ultima vânătoare”, abia apărut atunci într-o excelentă traducere, la aceeaşi editură, un roman despre care scriam că e greu să nu te aproprii cu încredere din moment ce era atât de elogios prezentat de ziarul „Le Monde” („O carte care te captivează, te tulbură, te devorează încă de la prima pagină.”), o poveste magistral orchestrată. Romanul pe care-l semnalăm astăzi este, după umila noastră părere, mult peste: nu numai că este o cărămidă şi la propriu (aproape şapte sute de pagini), dar dincolo de latura thriller excelent condusă, este, în plus, şi un roman istoric, din care înţelegi uimitor cum s-a înălţat şi cum s-a prăbuşit Al Treilea Reich şi cum s-au construit pas cu pas structurile sale oribile.Jean-Christophe Grangé, născut în 1961, este unul dintre cei mai apreciaţi scriitori şi ziarişti francezi. A colaborat cu publicaţii prestigioase, printre care „Paris Match”, „Sunday Times” sau „National Geographic”. După o activitate intensă în presa franceză şi internaţională a înfiinţat propria agenţie de presă, L&G. În 1991 şi 1992 a primit Premiul Reuter şi Premiul World Press, două distincţii importante în lumea jurnalismului.. A publicat mai multe romane, trei dintre ele au fost publicate anii trecuţi de Crime Scene Press: „Tărâmul morţilor”, „Râuri de purpură”, „Ultima vânătaore”; acesta este al patrulea, tot într-o excelentă traducere.

Scriu editorii: „Superbele „Logodnice ale Reichului” se întâlnesc în fiecare după-amiază la Hotelul Adlon din Berlin, unde stau de vorbă şi beau şampanie în timp ce Europa, în pragul celui de-Al Doilea Război Mondial, e gata să facă implozie. Dar ele sunt şi victimele unui ucigaş misterios, care le atacă pe neaşteptate pe malurile râului Spree şi le supune unor mutilări cumplite… În acest Berlin incandescent, trei personaje ieşite din comun pornesc o anchetă: Simon Kraus, un psihanalist talentat şi gigolo, pregătit oricând să-şi şantajeze pacienţii; Franz Beewen, un uriaş al Gestapo-ului, brutal şi nemilos, aflat în război cu lumea întreagă; Minna von Hassel, o moştenitoare bogată şi un psihiatru dedicat, hotărâtă să-i salveze pe cei de care Reich-ul a uitat. Cei trei anchetatori care nu au nimic în comun unul cu celălalt pornesc pe urmele Monstrului şi descoperă un adevăr năucitor. Răul nu e întotdeauna acolo unde te aştepţi să fie.”

Grangé reuşeşte admirabil să explice cum s-au dezvoltat ideea cuceririi „spaţiului vital”, campania de nimicire a evreilor, campania de nimicire a bolnavilor mintal, sterilizarea handicapaţilor, a tuturor celor pe care naziştii îi considerau nişte anomalii ale naturii, şi mai ales tipologiile umane adunate în efectivele Gestapo-ului: brutele, sadicii, puturoşii, toţi cei care îşi găsiseră „un păstor şi-l urmau behăind de zor – o turmă neagră, stupidă şi periculoasă”. Iar peste toate - „nimic nu e mai seducător decât o inteligenţă sclipitoare.”

„O veritabilă realizare literară.”- Le Figaro Magazine

Jean-Christophe Grangé – Logodnicele Reichului. Traducere din limba franceză de Horia Nicola Ursu. Crime Scene Press. 683 pag.