O carte pe zi: Pandemicon. Povestiri pentru sfârşitul lumii

Din orice se poate scoate o povestire! O dovedeşte, încă o dată, editura Crime Scene Press. E a doua oară, după „CenteNOIR”, apărută în urmă cu doi ani, când Crime Scene Press face dintr-un subiect comun şi foarte dezbătut subiect de culegere - şi încă cu destul succes.

De astă dată, în 2020, cincisprezece autori români, izolaţi în casele lor, respectând îndemnul „Stai acasă!”, au fost chemaţi „la arme”, adică la scris, de editorul-cerber şi au hotărât să înregistreze sau să imagineze întâmplări din timpul pandemiei care ne răvăşeşte vieţile de câteva luni.

Pandemicon. Povestiri pentru sfârşitul lumii – spune editorul - este o colecţie de naraţiuni datorate unor condeieri din diverse generaţii, cu experienţe literare diferite şi cu stiluri originale. Ar fi putut să aştepte resemnaţi să vadă cum vor evolua lucrurile. Au preferat să riposteze prin scris la ceea ce ne ameninţă existenţa. Textele lor sunt o modalitate de eliberare de fricile care, în mod firesc, ne macină în această perioadă nefastă, cum n-a mai cunoscut omenirea de multă vreme.

În istorisirile lor veţi întâlni nelinişte, încrâncenare, flagelarea nepăsării cu care sunt trataţi uneori oamenii, dar şi a indolenţei pe care o manifestă câteodată aceştia, ignorând virusul, adoptând posturi aberante, inventând teorii ale conspiraţiei halucinante.

Textele fiind în genul thriller, nu vom dezvălui conţinurile. Dar ceva tot vom spune.

Care sunt autorii? În ordinea din volum, care este ordinea vârstei, de la cel mai vârstnic la cel mai tânăr – Stelian Ţurlea („Paranghelia sau crimă în direct”), George Arion („Mansarda”), Michael Hăulică („Ea vine o dată, ea pleacă pe rând”), Eugen Cristea („XAV”), Ovidiu Pecican şi Amalia Lumei („Pandemicon”), Petre Crăciun („Curcănăria versus pandemia”), Caius Dobrescu („În via noastră, fără sfârşit”), Adrian Onciu („Un nou început”), Gabriel Brănescu („Subtituirea”), Alexandru Arion („Moartea pe acoperişul fierbinte”), Mircea Pricăjan („Când înfloresc narcisele”), Oana Stoica-Mujea („Nevinovatul”), George Arion Jr. („George e băiat cuminte”), Mihnea Arion („Nebunie-n pandemie”).

În al doilea rând, sunt adunate povestiri mai lungi sau doar de câteva pagini, dar la fel de surprinzătoare.

În al treilea rând, fireşte că nu lipsesc crimele, mai mult sau mai puţin legate de virus, dar şi poveşti sf sau fantastice pur şi simplu; întâmplări de strictă actualitate sau întâmplări care sunt rezultatul unor răzbunări mocnite sau ale unor situaţii care vin chiar din comunism; inclusiv un asasinat care seamănă picătură cu uciderea la Chicago, în urmă cu treizeci de ani, a profesorului Ioan Petru Culianu, dar autorii (sunt doi) afirmă precaut că „orice asemănare cu realitatea este exclusă”. Multă inteligenţă în unele cazuri. Multor povestiri nu le lipseşte umorul. Altele sunt o imagine foarte vie a realităţii cu care ne înfruntăm zi de zi, politică, socială, economică, criza sanitară, urmată de criza economică zdruncinând şi distrugând afaceri, ruinând destine, făcând praf măşti pe care unii le poartă de multă vreme. Au dreptate editorii: „covidul a funcţionat ca un revelator pentru comportamentul uman”. Şi în toate povestirile e prezent suspansul.

O carte pentru toate gusturile.

Pandemicon. Povestiri pentru sfârşitul lumii. Editura Crime Scene Press. 345 pag.