O carte pe zi: „Pianistul” de Władysław Szpilman

Wladyslaw Szpilman (1911-2000) a fost un cunoscut pianist evreu din Polonia, supravieţuitor al Holocaustului. A studiat la Berlin cu profesori celebri şi a lucrat la radioul polonez, cu excepţia războiului, când staţia a fost distrusă de bombardamente, până în 1963, când a emigrat. În timpul războiului, familia sa a fost deportată în lagărul de exterminare de la Treblinka, dar Wladyslaw Szpilman a fost salvat de un membru al poliţiei care l-a recunoscut, a particpat la revolta ghettoului varşovian, după care şi-a găsit o ascunzătoare cu un pian, la care continua să cânte. A fost găsit acolo de Wilm Hosenfeld, un ofiţer nazist iubitor de pian care nu l-a denunţat, ci l-a aprovizionat cu hrană. În 1945, când trupele naziste s-au retras, Hosenfeld a fost luat prizonier de armatele sovietice şi dus în lagă, unde a şi murit, în ciuda cererilor repetate de după război de a fi eliberat. În 2007 ofiţerul german a fost distins postmoertem de preşedintele Poloniei cu Ordinul Renaşterea Poloniei, iar în 2009, în Israel, a fost recunoscut drept unul dintre Drepţii între Popoare.

Cartea de faţă, scrisă de pianistul polonez în 1945, publicată în Polonia în 1946 şi apoi interzisă de autorităţile comuniste, spune povestea pianistului şi compozitorului evreu despre lupta pentru supravieţuire în ghetou şi, mai apoi, într-o Varşovie distrusă. Are prin urmare o mare valoare documentară. Władysław Szpilman avea să se întoarcă în studioul radioului în ianuarie 1945, imediat după eliberarea Varşoviei, şi să reia recitalul Chopin din 1939. În acest răstimp – scriu editorii -, Władysław Szpilman pierdea tot ce poate pierde un om în vremuri de ură, frică şi război.

După plecare din Polonia, Władysław Szpilman a format cu Bronislaw Gimpel un duet şi au concertat în toată lumea.

Viaţa sa a constituit subiect al filmului „Pianistul” din 2002, regizat de Roman Polański, distins cu Palme d’Or şi cu premiul BAFTA pentru cel mai bun film în 2002 şi cu trei premii Oscar în 2003 (cel mai bun scenariu adaptat, cel mai bun actor – Adrien Brody, cel mai bun regizor). Cartea însăşi a primit premiul pentru cea mai bună carte a anului 2000 acordat de revista Lire, Jewish Quarterly-Wingate Literary Prize în 2000 şi Marele premiu al cititoarelor revistei Elle în 2002 şi a fost inclusă pe listele celor mai bune cărţi ale anului 1999.

În 2106 filmul a fost inclus de BBC printre mai mari ale secolului 21.

Traducerea de faţă include, pe lângă textul lui Władysław Szpilman, un fragmente din jurnalul căpitanului Wilm Hosenfeld, publicat pentru prima oară – într-una zile, acesta exclamă: „De ce Dumnezeu a îngăduit acest război înspăimântător, cu victimele sale teribile?” Cartea mai conţine un epilog scris de Wolf Biermann, poet, muzician, eseist şi militant german, care face legătura (chiar în titlu) între Władysław Szpilman şi Wilm Hosenfeld şi subliniază unul dintre marile merite ale cărţii, acela că a fost scrisă „la cald”, când ruinele încă fumegau – „Autorul, cu o distanţare aproape melancolică, descrie tot ceea ce a trăit.”

Władysław Szpilman – Pianistul. Amintiri din Varşovia 1939-1945. Urmate de fragmente din jurnalul lui Wilm Hosenfeld. Editura Humanitas Fiction, colecţia Raftul Denisei. Cuvânt-înainte de Andrzej Szpilman. Epilog de Wolf Biermann. Traducere din polonă de Luiza Săvescu. 376 pag.