O carte pe zi: „Podul de lut” de Markus Zusak

Umblând pe internet dau peste testul următor, semnat de Ioana Popa, care şi-a făcut/îşi face un master Teoria şi practica editării la Universitatea Bucureşti, despre cartea pe care intenţionam să o semnalez, dar o uitasem într-un sertar, text intitluat Zece motive să citeşti „Podul de lut”.

Citez: cartea propune o călătorie captivantă care te provoacă să-ţi reconsideri viziunea asupra a ceea ce înseamnă să fii uman; o saga de familie despre pierdere, suferinţă şi împăcare; un discurs sincer, de la un capăt la celălalt; Clay Dunbar nu construieşte doar un pod peste un râu ca să-şi ajute tatăl, el este chiar puntea între fraţii săi şi părintele a cărui dispariţie misterioasă îi umple de resentimente; lumea haotică a fraţilor Dunbar din care adulţii lipsesc este apărată totuşi de animale, ale căror nume trimit la universul homeric: măgarul Ahile, papagalul Telemah sau peştele de aur Agamemnon; dorinţa fraţilor Dunbar de a-şi menţine familia unită dezvăluie că dimensiunea masculină poate deveni maternă – cei cinci descoperă grija pentru celălalt, compasiunea, duioşia; încercarea lui Clay de a înfăptui un miracol, de a construi ceva perfect şi statornic, reprezintă însăşi dorinţa de reîntoarcere acasă; nostalgia a ceea s-a pierdut – oameni, locuri – îi dă putere să ierte ce pare fi de neiertat; Podul de lut este câştigător al Indie Book Award 2019, la categoria Ficţiune; romanul este o revenire după 13 ani a scriitorului australian, cunoscut mai ales pentru Hoţul de cărţi; „Podul de lut” reprezintă îndepărtarea de cărţile pentru tineri ( Hoţul de cărţi, Mesagerul ) şi trecerea spre literatura pentru adulţi.

Într-adevăr, incitant. Şi mai scriu şi editorii: „O poveste impresionanta despre cinci fraţi adolescenţi care se cresc unul pe celalalt după propriile reguli, după ce şi-au pierdut mama, iar tatăl i-a părăsit, într-o casă cuprinsă de haos din suburbiile oraşului Sydney, printre animale de companie neobişnuite şi năbădăioase. Pe măsură ce se ceartă şi se împacă, iubesc, se maturizează şi învaţă să trăiasca în lumea adulţilor, fraţii Dunbar descoperă secretul tulburător al dispariţiei tatălui lor. Iar când acesta îşi face apariţia şi le cere ajutorul pentru a construi un pod peste un râu, ca o mână întinsă, Clay, unul dintre fraţi, acceptă, hotărând, de fapt, să construiască o punte între copii şi tatăl lor, între trecut şi viitor – o punte peste greşeli ştiute şi neştiute, pentru iertare şi pentru împăcare. Un roman marcat de durere sş de optimism în egală măsură, profund uman, care atinge unele dintre cele mai sensibile corzi ale sufletului.” Nu merită să citiţi cartea, mai ales dacă mai aflaţi că „Wall Street Journal”, scria că este „devastatoare, impresionantă şi profund emoţionantă?”.

Markus Zusak – Podul de lut. Traducere Adriana Bădescu. Editura RAO. 560 pag.