O carte pe zi: "Scara lui Iakov", de Ludmila Uliţkaia

Un superb roman, un roman parabolă, poveste a patru generaţii, o poveste în bună parte uimitoare, cum însăşi autoarea admitea într-un interviu. "În casa mea, într-o mapă care stătea într-o comodă, se aflau scrisorile răposatei mele bunici. După ce ea a murit, le-am găsit acolo şi mi-a sărit în ochi data primei scrisori - anul 1911. Nu am citit imediat aceste scrisori - şi nu am ales iniţial aceasta fără un motiv clar: mă temeam, de fapt, ca nu cumva din fiecare scrisoare să vină spre mine vreun secret ascuns. Dar, atunci când a venit anul 2011, mi-am reamintit despre aceste scrisori şi am decis, cu orice risc, că un soroc de 100 de ani este suficient ca să mă apăr de orice fel de traumă posibilă. Acolo, în acea mapă, era corespondenţa dintre bunicul şi bunica mea. (…) Ceea ce a fost şi mai pregnant în ce era acolo a fost descoperirea omului extraordinar, a bunicului meu Iakov. În familia mea, niciodată nu se vorbea despre el. Şi acum, odată cu lectura acelor scrisori, am reuşit să înţeleg această tăcere îndelungată. În conflictul care a durat zeci de ani şi care a impus această tăcere, după lectura scrisorilor, eu m-am alăturat lui, din tot sufletul meu. Cu timpul, la rece gândind, am găsit şi motivele pentru care rudele mele l-au trădat: de frică, de teamă, de laşitate. Deşi am înţeles de ce rudele mele au făcut una ca asta, nu am putut să le justific alegerea până la capăt. Însă, în faţa mea a apărut o întrebare: şi tu, cum ai fi procedat tu însăţi? Ce aş fi făcut eu în acel context? Societatea noastră a fost lovită de această boală puternică, o boală care a atins lumea, de sus până jos, aproape fără nicio excepţie. Nici în zilele acestea nu pot să spun că această boală, atât de adânc înrădăcinată, bazată pe frică şi pe laşitate, ar fi trecut…De aceea am şi scris despre o persoană căreia, nici intelectual, nici în sens fizic, nu i-a fost frică. Fotografia bunicului meu din dosarul său de deţinut (din faţă şi din profil, cu capul tuns chel, cu buzele sever strânse) este pusă pe perete, chiar deasupra biroului meu. Am obţinut această poză din arhivele KGB-ului atunci când am început să lucrez la această carte şi când am depus o cerere pentru a vedea ce conţine dosarul bunicului meu. L-am primit."

Conform unei note finale, autoarea a folosit în roman corespondenţa bunicului său, Iakov Uliţki, informaţii din dosarul acestuia din arhiva KGB nr. 2160 şi scrisori de familie. Deşi a exploatat surse personale, nu a creat un roman autobiografic, ci mai curând unul istoric, ce pendulează între ficţiune şi document.

Patru generaţii ale familiei Oseţki: Iakov Oseţki şi Maria Kerns, a căror corespondenţă este găsită de nepoata acestora, Nora Oseţkaia, în 1975, când Maria Kerns moare, iar nepoata merge să-i pregătească funeraliile; a doua generaţie este a părinţilor Norei, Amalia şi Henrik Oseţki; a treia generaţie este a Norei înseşi; iar a patra - a lui Iurik, fiul Norei. Nora, tânără scenografă şi mamă singură, la începutul romanului, nu şi-a întâlnit bunicul decât o singură dată, în treacăt.

Relevant şi plurivalent este şi titlul romanului. Ludmila Uliţkaia este evreică convertită la creştinism. Potrivit Genezei, Iacob, unul dintre cei trei strămoşi ai Israelului, a avut un vis simbolic, cu o scară situată între cer şi pământ, pe care urcă şi coboară îngerii. Dumnezeu i se revelează în acest vis, anunţându-l cu privire la menirea sa, de a mări seminţia lui Israel prin cele douăsprezece triburi pe care le vor înfiinţa copiii săi.m Astfel, scara devine un simbol al binecuvântării divine, al evoluţiei spirituale a omului. În romanul Ludmilei Uliţkaia se adaugă proba cea mai importantă, suferinţa şi sacrificiul. Iakov Oseţki a stat nu mai puţin de treisprezece ani în exil şi lagăre.

În 2016, "Scara lui Iakov" a câştigat, în cadrul Premiilor Bolşaia Kniga, locul al treilea şi Premiul cititorilor. A fost tradus în peste douăzeci de ţări.

Ludmila Uliţkaia - "Scara lui Iakov". Editura Humanitas Fiction, colecţia Raftul Denisei. Traducere din rusă şi note de Gabriela Russo. 580 pag.