O carte pe zi: „Sora cea rea” de Karen Dionne

Cu mai bine de trei ani în urmă semnalam la această rubrică un thriller psihologic senzaţional, recomandat de marii maestri drept un roman strălucitor – „Evadarea din mlaştină”. Povestea se petrecea în nordul statul Michigan, în regiunea împădurită Upper Peninsula, în apropierea Marilor Lacuri şi a Cascadei Tahquamenon, o regiune foarte puţin populată, cu mlaştini, mulţime de animale sălbatice şi poveşti fermecătoare cu indieni şi vikingi (în regiune s-au stabilit mulţi scandinavi). Un psihopat răpeşte o adolescentă, trăieşte cu ea într-o cabană foarte departe de civilizaţie, o terorizează ca s-o înveţe să nu fugă şi îi face un copil, o fetiţă, Helena.

Autoarea, Karen Dionne, născută în 1953, mai scrisese până la acel titlu vreo alte trei romane, dar atunci a cucerit realmente lumea. Şi a continuat să scrie , romanul pe care îl semnalăm astăzi a fost publicat în urmă cu doi ani. Şi este tot un thriller captivant, dar şi amestec cu roman horror. Cu o acţiune care se peterce în aceleaşi ţinuturi din Upper Penisnula, cu locutiroi foarte puţini şi rari, cu păduri dese şi animale sălbatice care se plibă în voie în căutare de hrană. Eroina este odrasla cea mică a unei familii care trăieşte din generaţie în generaţie într-o cabană din lemn ridicată în mijlocul acestei lumi mirifice.

Eroina ipăşeşte o pedeapsă autoimpusă (se închide într-un ospiciu), pentru crima de a-şi fi ucis mama, deşi toate rapoartele poliţiei şi ale medicilor legişti spuneau contrariul, însă eroina, copilă la momentul producerii crimelor, şi-a crezut constant sora care a convins-o că făcuse atrocitatea. Numai că sora mai mare, care se arată a fi sora cea rea, suferea de psihopatie, care se agrava cu vârsta, adică trăsături asociate cu cruzimea, absenţa emoţiei: chinuia şi omora animale, îi punea perna pe faţă surioarei mai mici, să vadă cum se sufocă şi, treptat, a ajuns să ucidă, din ce în ce mai mulţi oameni, chiar dintre cei foarte apropiaţi. Fără pic de remuşcare.

Eroina, Rachel, pleacă după cincisprezece ani din ospiciu, decisă să afle dacă întrt-adevăr şi-a ucis mama, să zgândăre trecutul şi, în caz că adevărul este cel intuit, adică nevinovăţia, să-şi poată avea viaţa ei normală, să meargă la o facultate, să se îndrăgostească, să aibă eventual copii. În demersul ei şi-l asociază pe un tânăr jurnalist care vrea să facă un documentar despre evenimentele peterecute cu peste un deceniu în urmă şi căruia Rachel e dispusă să-I povestească tot ce îşi aminteşte.

Scriu ediotrii: „De peste un deceniu, Rachel Cunningham a ales să rămână închisă într-un ospiciu, tulburată de golurile de memorie şi de certitudinea că este responsabilă de moartea părinţilor ei. Dar atunci când află noi detalii despre moartea acestora din urmă, Rachel începe o călătorie în încercarea de a afla răspunsuri. Ea se întoarce în locul unde în trecut se simţise în siguranţă, în cabana de lemn din nordul peninsulei statului Michigan.”

În locurile în care se întoarce, în casa părinţilor în care rămăsese sora cea rea, Rachel retrăieşte oroarea crimelor petrecute: sora cea rea şi – a ucis mama, mătuşa, pe iubitul acesteia. Iar acum plănuia să scape definitiv şi de sora cea mică. Rachel caută dovezi pentru adevărul ei, deşi e conştientă de primejdia enormă care o paşte.

„Un thriller captivant care se desfăşoară într-o sălbăticie înfricoşătoare“ - Minneapolis Star Tribune

Karen Dionne – Sora cea rea. Editura Rao. 296 pag