O carte pe zi: „Statele Europei. Enciclopedie de istorie. Din Antichitate până astăzi”

Această afirmaţie a scriitorului american William Faulkner exprimă sugestiv ceea ce de atâtea ori au spus atâţia istorici. O parte din ceea ce suntem astăzi constituie filoane prin intermediul cărora trecutul este prezent în memoria colectivă, care îi marchează atitudinile şi opţiunile prezente.

Acestea şi multe altele sunt întrebări care se nasc şi la care fiecare îşi poate căuta un răspuns cu ajutorul recentei lucrări a Editurii Meronia, Statele Europei. Enciclopedie de istorie. Continuatoare a viziunii care a asigurat succesul celor 16 ediţii ale Enciclopediei statelor lumii, ea include tot ceea ce poate arunca o lumină asupra momentului prezent al statelor europene: date enciclopedice (populaţie, suprafaţă, vecini, limbă/limbi, religie, formă de guvernământ, drapel), mersul sinuos al istoriei din Antichitate până astăzi şi listele exhaustive ale celor responsabili (şefi de stat, prim-miniştri), ierarhii şi statistici lămuritoare despre ponderea lor pe continent, organizaţii internaţionale cărora le aparţin şi al căror rol în evoluţia de zi cu zi nu poate fi ignorat etc. Plus puterea explicativă a hărţilor pentru modul în care diversele state şi naţiuni sau naţionalităţi se raportează la „ceilalţi” .

Cunoaşterea, înţelegerea şi corecta evaluare a trecutului sunt poate mai necesare astăzi ca oricând, căci mai mult decât oricând este vizibil că ceea ce credem despre prezent depinde de ceea ce credem despre trecut.

În Europa de astăzi, traversată de atâtea crize, de la cea energetică până la războiul care întunecă viitorul visat, ne putem întreba în ce măsură evenimentele din 1989 le-au precipitat, după numai 33 de ani, pe cele de acum? Este prezentul atât de discordant faţă de ceea constituie istoria de lungă durată a continentului? A celor 47 de de state, care continuă să fie principalii actori al scenei europene, iar atât de necesara identitate europeană se forjează tot în interiorul identităţilor naţionale, ele însele multiplicate (naţionalităţi, opţiuni doctrinale, culturale etc.)?

Se ştie, istoria nu este predictivă, dar cunoaşterea corectă, nu mitificată, a trecutului rămâne, sau ar trebui să rămână, un spaţiu de neignorat atât pentru decidenţii politici, cât şi pentru cei pe care îi conduc, pentru corectarea erorilor şi evitarea gesturilor nefaste.

Ştim că evenimentele din 1989 au reprezentat un moment istoric, care a adus schimbări profunde în continentul european, generate de dispariţia Cortinei de fier şi implozia, de nimeni anticipată, a URSS. În 1989, 70% din suprafă şi jumătate din populaţie trăiau într-un sistem totalitar. În urma destrămării URSS, au luat naştere 15 noi state, dintre care 7 în partea europeană. Iugoslavia s-a divizat în 7 state (cu Kosovo autoproclamat), Cehoslovacia în două, din unirea celor două Germanii a luat naştere prima putere economică a Europei şi a patra pe glob de astăzi. Şi, mai presus de toate, economia de piaţă se impunea ca bază a unei evoluţii economice fireşti şi a unui sistem de guvernare democratic.
Trecutul nu e niciodată mort, nici măcar nu este trecut.

Horia C. Matei, Marcel D. Popa, Adrian Kanovici, Caterina Radu, Daniel C. Frăţică - Statele Europei. Enciclopedie de istorie. Din Antichitate până astăzi. Editura Meronia. 374 pag.