O carte pe zi: "Tatuatorul de la Auschwitz", de Heather Morris. Povestea a doi oameni obişnuiţi care au trăit în vremuri neobişnuite

Tânărul evreu Lale, cu numele adevărat Ludwig Eisenberg, originar din Slovacia, ajunge la Auschwitz pe 23 aprilie 1942 şi e tatuat cu numărul 32407. Are un noroc teribil: e observat de tatuatorul francez al lagărului, care şi-l ia drept ucenic. Cum francezul îşi nemulţumeşte superiorii şi dispare peste noapte, Lale ajunge să-l înlocuiască şi, vreme de trei ani, va fi tatuatorul lagărului. Vor trece prin mâna sa, pentru a fi tatuaţi, zeci şi zeci de mii de deţinuţi, de toate naţiile, bărbaţi şi femei. Între acestea şi Gita, pe numele adevărat Gisela Furman, cu numărul 34902, de care Lale se va îndrăgosti şi pe care va face tot posibilul s-o salveze.

Munca sa e sinistră, dar dătătoare de beneficii: e mutat după o vreme din dormitoarele comune într-o cameră separată, destinată de obicei supraveghetorilor barăcilor; primeşte hrană mai bună şi suplimentară; îşi poate căuta la rândul lui un ucenic. Dar face mai multe: reuşeşte treptat să fure hrană pe care o împarte foştilor lui colegi din baraca în care fusese repartizat iniţial, întră în relaţii cu un grup de muncitori liberi, aduşi să lucreze din satele vecine lagărului, de la care obţine, în schimbul unor bijuterii şi pietre preţioase rămase de pe urma deţinuţilor gazaţi, hrană aparte, cârnaţi şi ciocolată, pe care o împarte foştilor colegi, iubitei sale şi prietenelor ei. Fireşte că e "turnat" la un moment dat, ajunge în blocul de torturi, dar iarăşi are noroc, scapă cu viaţă, îşi reia slujba de tatuator şi supravieţuieşte până la sosirea armatei ruse şi desfiinţarea lagărului. Până atunci cunoaşte toate ororile lagărului de exterminare, află inclusiv de camarele de gazare şi de crematorii - sunt pagini cutremurătoare. De la un moment încolo, când în lagăr sunt aduşi romi, trăieşte alături de ei.

Imun la disputele din lagăr

"Lale e în mare măsură imun la disputele din lagăr. Lucra cu Leon şi cu doar alţi câţiva deţinuţi alături de SS-işti, e departe de soarta miilor de oameni sfâşiaţi de foame care sunt nevoiţi să muncească, să lupte, să trăiască şi să moară împreună. De asemenea, viaţa alături de romi îi dă o senzaţie de siguranţă şi apartenenţă. Îşi dă seama că are condiţii relativ confortabile faţă de ale majorităţii. Munceşte când e nevoit, îşi petrece cât timp poate fura cu Gita, se joacă cu copiii romilor, stă de vorbă cu părinţii lor - mai ales cu bărbaţii tineri, dar şi cu femeile bătrâne".

Poartă tot timpul cu el o servietă în care îşi ţine ustensilele de tatuat. "Politische Abteilung", spune el, când e oprit şi e lăsat în pace. Potrivit regulilor, e un umil slujitor al SS, iar în calitatea sa de Tätowierer a fost pus sub protecţia Secţiei politice, care răspunde numai faţă de Berlin. Alt noroc cât carul.

În condiţii normale, ar fi putut trece drept un colaboraţionist şi să ajungă după gratii sau deportat din nou, la sfârşitul războiului. Dar scapă din nou. Îşi reîntâlneşte iubita, reuşesc amândoi să ajungă la Paris, apoi în Australia.

Iniţial, un scenariu de televiziune

Acolo îi întâlneşte autoarea romanului. Cartea a fost iniţial a fost un scenariu de televiziune. Romanul a apărut la începutul anului trecut, s-a vândut într-un milion de exemplare în primele nouă luni de la apariţie, a fost bestseller în Marea Britanie, Irlanda, SUA, Canada, Australia, Africa de Sud, Olanda, Portugalia, Ungaria şi a fost tradus în peste 35 de ţări.

Din nou, şi în româneşte o excelentă traducere.

Heather Morris - "Tatuatorul de la Auschwitz". Editura Humanitas fiction, colecţia Raftul Denisei. Traducere din engleză de Luana Schidu. 307 pag.