O carte pe zi: „Zâmbeşte” de Roddy Doyle

Există cel puţin două cărţi cu titlul „Zâmbeşte” acum pe piaţă. Una este o autobiografie pentru copii, apărută la vreo trei edituri – Grafic Art, Artur şi Univers enciclopedic – un roman grafic scris de Raina Telgemer şi ilustrat de ea însăşi, împreună cu Stephanie Yue.

Celălalt este romanul de care ne vom ocupa astăzi. O carte minunată, dar în mod cert nu pe gustul oricui.

Autorul este Roddy Doyle, una dintre cele mai importante voci ale literaturii irlandeze contemporane. Cărţile lui sunt traduse în 30 de limbi. În 1993 a fost distins cu Booker Prize, pentru un roman al cărui protagonist este un băiat de zece ani. Doyle este romancier, dramaturg şi scenarist multipremiat, a debutat în 1987, a publicat mai multe romane, în care, la fel ca şi în scenariile serialelor pe care le-a conceput reuşeşte o cronică incomodă a realităţilor sociale din Irlanda. Romanul pe care îl semnalăm astăzi este primul tradus în româneşte.

Scriu editorii: „Singuraticul Victor Forde, un bărbat de vârstă mijlocie, s-a mutat de curând într-un apartament modest şi îşi petrece serile lungi de vară într-un pub din apropiere, bând bere, pălăvrăgind cu barmanul sau citind. Într-una din zile, este abordat în localul respectiv de un alt bărbat de vârsta lui, care pare să-l ştie pe Victor din anii petrecuţi la aceeaşi şcoală catolică de băieţi din Dublin. Îl cheamă Fitzpatrick, însă Victor nu-şi aminteşte de el. Totuşi, conversează despre întâmplări şi persoane cunoscute de amândoi. Din acest moment, acţiunea cărţii oscilează între trecutul lui Victor – anii de şcoală, cariera de cronicar muzical şi jurnalist incomod, căsătoria, divorţul – şi prezentul tot mai neliniştitor din pricina insistenţei lui Fitzpatrick de a-l provoca să-şi reamintească lucruri pe care Victor încearcă de multă vreme să le uite”.

Un roman scurt, percutant, dur, despore eşec şi cât de repede poţi ajunge la el, despre iluzie şi mistificare. Un roman care are ca punct de plecare un abuz sexual petrecut în şcoală şi care l-a urmărit pe roua întreaga viaţă, făcându-l incapabil să acţioneze normal în practic toate relaţiile sale. Un tânăr care a vrut să ajungă scriitor şi n-a scris nicio carte, deşi unii cred că a scris şi chiar le-au citit, un amestec ameţitor între trecut şi prezent, despre o viaţă trăită ascunzând traumele, un roman cu temă incomodă şi bulversantă, incidentele oribile petrecându-se într-o şcoală catolică.
Tehnic, romanul, care e o pendulare între trecut şi prezent, e construit aproape în întregime din vorbe spuse la un bar amestecate cu amintiri. Eroul se agaţă cu disperare de bar pentru a-şi putea proiecta propria viaţă. În ultimă instanţă o meditaţie despre suferinţă, extraordinar scrisă şi foarte bine tradusă.

„Zâmbeşte e un roman pe cât de original, pe atât de brutal şi pe cât de dureros, pe atât de necesar. Doyle nu ne înfăţişează urmările unei traume, ci ne pune să le simţim. Este cel mai curajos roman al lui Doyle şi totodată cel mai bun.“ — npr.org

„Acest roman în care Doyle se apropie cel mai mult de thrillerul psihologic demonstrează dezinvoltura cu care îşi construieşte personajele şi dialogul. Ochiul şi urechea lui nu au egal.“ — The New York Times Book Review

Roddy Doyle – Zâmbeşte. Editura Humanitas Fiction, colecţia Raftul Denisei. Traducere din engleză şi note de Irina Horea. 255 pag.