Sediul USR va fi restituit urmaşilor familiei Monteoru

Procesul a fost deschis în 29 ianuarie 2009, pe Legea 10/2001, de Ioana Angelescu, Ioana Angelescu - la S.C.A. Ciurezu, Gaube şi Nora-Geta Angelescu Monteoru, în calitate de reclamanţi, împotriva Primăriei Municipiului Bucureşti - proprietarul imobilului din Calea Victoriei, cunoscut cu denumirea de Casa Monteoru şi dat în folosinţă Uniunii Scriitorilor din Bucureşti.

Instanţa a admis cererea moştenitorilor şi a dispus restituirea clădirii şi a terenului în natură. De asemenea, judecătorul a respins cererea de intervenţie în acest proces a Uniunii.

Sentinţa poate fi atacată în 15 zile, la Curtea de Apel Bucureşti.

Acţiunea în instanţă a fost deschisă după ce, în anul 2006, moştenitorii au obţinut de la Ministerul Finanţelor anularea actului prin care imobilul respectiv a fost donat statului român.

Moştenitorii Casei Monteoru arătau că actul de donaţie a Casei Monteoru, făcut între Elena Lascar Catargi, fiica lui Grigore C. Monteoru, şi ARLUS (Asociaţia Română a Legăturilor cu Uniunea Sovietică) s-a făcut în condiţiile în care Elena Lascar Catargi a fost ameninţată cu arma şi forţată să doneze imobilul, cu tot ce exista în el.

De asemenea, aceştia au făcut solicitare şi la Primăria Municipiului Bucureşti pentru restituirea imobilului, ulterior adresându-se instanţei, în baza legii 10/2001.

Ioana Angelescu şi mama sa, Nora-Geta Angelescu Monteoru, sunt cele care revendică Casa Monteoru, în calitate de "moştenitori direcţi" ai lui Grigore Monteoru.

Uniunea Scriitorilor din România (USR) este succesoarea Societăţii Scriitorilor Români (SSR), care a fost creată în anul 1909 şi a funcţionat sub această denumire până în martie 1949. USR a folosit Casa Monteoru începând din 1952, iar în 1997, Primăria a dat imobilul în folosinţa Uniunii pentru o perioadă de 49 de ani, potrivit reprezentanţilor USR.

Potrivit site-ului www.uniuneascriitorilor.ro, casa Monteoru-Catargi, în prezent sediul Uniunii Scriitorilor, a fost construită în 1874 de Alecu Niculescu şi moştenită de fratele său, Nicolae Niculescu. Casa a fost cumpărată în 1883 de către marele proprietar funciar Grigore C. Monteoru (1831-1898), cel care a înfiinţat - pe moşia sa - staţiunea Sărata Monteoru din Buzău. La scurt timp de la achiziţionarea ei, între 1887-1889, arhitectul Nicolae Cuţarida renovează radical clădirea, amenajând interioarele în stil eclectic francez, cu plafoane pictate în stuc, cu lambriuri din esenţe rare, cu scară monumentală.

Saloanele mari, cu oglinzi, aveau pereţii tapisaţi cu mătase franţuzească, iar mobilierul era adus de la Paris. În micul parc din faţa casei, Grigore Monteoru a amplasat trei statui pe care le adusese din Grecia, cărora li s-au adăugat încă două, realizate în 1898 de sculptorii Ion Georgescu şi Ion Valbudea, înfăţişând agricultura şi industria românească (acestea din urmă au dispărut în 1917).

După Primul Război Mondial, casa a adăpostit, un timp, Legaţia Poloniei (în 1923), rămânând apoi în posesia fiicei lui Grigore Monteoru, Elena, şi a soţului ei Lascăr L. Catargi până în 1949, când a fost naţionalizată, se mai spune pe site-ul USR.