Viralul lui Banu: Cronică de Festival / Electric Castle - FOTO

Electric Castel a patra oară, a doua pentru mine. Încă un headliner pe care trebuia să-l văd: Bring Me The Horizon.După Prodigy în 2015. Am fost cu invitaţie, s-au dat multe pe filiera organizator–clienţi–agenţii–bloggeri–jurnalişti–atârnători. Nu contează, noi toţi să ne simţim bine. 

Am plecat vineri "dimineaţă" la 13:00. Voiam să văd Enter Shikari neapărat şi -poate, poate- prindeam şi Dilated Peoples. Şi -poate, poate- prindeam şi De Staat (vă recomand "Witch Doctor" pe Youtube că să înţelegeţi ce fac băieţii la concerte).
Ne-am (eu şi prietenii mei) oprit la magazine de bricolaj din Militari. Ştiam că va ploua, ştiam că nu vom fi pregătiţi. Era o situaţie "ori acum, ori 50 de lei pelerina la negru". Am luat galbene, la 15 lei. Ne-au ţinut două zile, apoi am dat 45 de lei în Bonţida. Înapoi la vineri, am ajuns la fix 21:08, la Enter Shikari, pe a treia piesă. Piticu de la trupa Coma ne-a lăsat la scenă şi a plecat la hotel că să-şi lase sculele. Ni s-a spus să nu lăsăm maşină cu scule în parcare, chiar dacă e păzită zona. 

Shikari la main stage, spectacol, lume mişto, sunet cristal, un basist dus cu pluta prin mulţime. A început şi ploaia la final, las' că se opreşte! Şi s-a oprit: duminică la 07AM! 

Înapoi la vineri după Shikari. Am vâslit prin ploaie, pământul era deja coca, am dat 16 lei  pe o Cuba Libre şi am început să dăm târcoale pe întuneric, frig şi ud. Mişto, lume marfă şi de calitate, prieteni la grămadă. Ca să înţelegeţi, ca să fie bine: festivalul ăsta e foaaarte mare, are mai multe scene şi mai mulţi sponsori care fac activări pe suprafeţe mari. Adică sponsorii ăştia te cheamă  la ei în cort / stand / cupolă şi îţi dau nişte "jucării", tu stai la ei în "casă", te distrezi, pleci cu o amintire drăguţă, iar ei câştigă un client (teoretic). Aşa funcţionează treaba. Deci, recapitulare: multe hectare, multe scene pentru mulţi artişti, multe locuri de distracţie pentru mulţi oameni, un food court cu burgeri, cartofi, veggie şi peste tot în festival chioşcuri cu băuturi. Aceleaşi. Numai ale sponsorilor, să fie clar! 

Am stat până pe la 3AM în prima noapte, eram obosiţi de pe drum şi am plecat în Gherla, la cazarea-pomană pentru invitaţi. Ok şi atât. 

Sâmbătă, dă-i de la prima oră: încarcă bani pe brăţara SF, cam 100 de lei, să-ţi ajungă pentru 2-3 Cube Libre, 2-3 beri şi mâncare. Bă, eşti nebun?! Da! Chiar îţi luai binişor de 100 de lei. Am trecut de filtre pe la 4. Cică lumea s-a dat cu tiroliana, a sărit pe saltele, a fost prin camere cu tehnologii audio, a dansat cu soarele deasupra şi a râs tot timpul. Şi s-a cântat la fiecare scenă, s-a bisat şi s-a bifat. Bravo, frumos! Pe la 5 începe ploaia. Şi pe la 7 dimineaţa a doua zi s-a oprit. Între timp: am văzut o trupă foarte bună, acustic -Diamonds Are Forever. Îi ştiu pe băieţi din concertele de la Bucureşti, sunt agresivi, îţi rup capul! Şi am văzut Coma, trupă care, după mine (prieten d'al lor), a scos cele mai tari scântei la pogo, a strâns cele mai drăguţe fete şi cele mai cool feţe de români. Şi au fost mulţi pe o vreme de câine. 

Şi ce-am mai văzut? Nu am mai văzut nimic de ploaie. Am văzut cea mai puternică ploaie de când sunt eu în viaţa mea. Nu aveam aer din cauza stropilor, mă durea ţeasta de cât mă loveau stropii în cap şi intrasem în pământ până peste glezne. Şi m-am dus acasă ca să vin duminică montat 100% pentru BMTH. 

Mi-am ajutat prietena să facă interviuri cu God Is An Astronaut, Alternosfera şi Bastille, fix la fel cum o ajutasem cu o zi înainte cu Dub Pistols şi Elliphant. Am alergat pe la portbagaje după pelerine suplimentare prin toată Bonţida, pentru că alea care se vindeau la festival făceau 2 bani şi se dădeau cu 10 lei. Ne zâmbea şi soarele, se anunţa stare de bine la sol. Toţi arătam că nişte copii tâmpiţi, fascinaţi că rămân blocaţi în noroi de 30 cm la fiecare pas. Călugăreni e istorie, tată! 
Trupele, DJ-ii şi experimentele muzicale răsăreau pe scene precum ciupercile după ploaie, sunetul vuia inteligibil din toate părţile, Cuba Libre să trăiască. Am văzut God Is An Astronaut şi vă rog, în numele Domnului, să-i ascultaţi. Sunt foarte buni, muzicali, pozitivi, sublimi. Instrumental, fără voce, ca o carte cu poze - adică uşor de ascultat şi foarte de aprofundat. Alternosfera a sunat din nou impecabil şi fraţii Grime au cântat "Camaradu" într-o formă nouă. Mişto şi la ei, lume la fel de bună şi cool ca la Coma. Şi uite cu fraţii Grime am evitat cât am putut Bastille - o formaţie care ar trebui să existe cel mult pe Youtube  (părerea mea). Am ras o piadina halucinante cu ruccola şi prosciutto (17 lei) şi eram gata...

...S.P.I.R.I.T - that's the spirit of Electric Castle şi al celei mai bune trupe de la festival. Bring Me The Horizon au livrat tare, au stat pe scenă aproape 90 de minute sus de tot. Au urlat, au dat în chitare până le-au sărit dozele şi pubilcul le-a întors energia. Cei mai mulţi oameni, cel mai bun pogo, cea mai zgomotoasă mulţime. Ştiţi cum e diferenţa dintre Steaua-Dinamo şi Real-Barca? Aşa a fost diferenţă dintre BMTH şi restul trupelor de la EC2016. Şi aşa a fost şi în 2015 între Prodigy şi ceilalţi.
  
2016 vs 2015 – un pic de tot mai bine pregătiţi pentru nămol (oamenii, nu organizatorii). Dar e festival, aşa ca, S.P.I.R.I.T - let's quit it. Un sistem de plată evoluat: pui bani pe brăţărică, iei alcool şi potol, apoi la final te duci să-ţi iei înapoi banii necheltuiţi. Dar să ai minimum 5 lei pentru că altfel nu-i mai vezi. De ce?!? Unde se duc 1,1 euro x 20.000 de oameni (hai să zicem că fiecare mai are 4.9 lei pe card). Serios, aşteptăm răspuns. În rest a fost cel puţin la fel de bine ca anul trecut. Nume pe val (mai puţin Bastille), oamei şi mai mulţi, preţuri bune, megasafe totul. Bravo, keep doing it!

Rezumat financiar: 2 zile la festival, 4 în total. Maximum 500 de lei am cheltuit (fără cazare şi invitaţie care au venit pe "combinaţie"). 

P.S. Aaa, n-am zis de Skrillex? Păi ce să zic? Până şi despre Bastille tot am avut ceva de spus.

Foto: Bogdan Şerban

Citeşte şi: ''Urzeala Tronurilor'' ratează cursa pentru premiile Emmy 2017

Citeşte şi: Pictoriţa Medi Dinu a murit la 107 ani. Povestea artistei din interbelic: Între România şi Balcic

Citeşte şi: Raţiune şi tragedia Nisa. Interviu Dana Jalobeanu: Ignoranţa este, poate, chiar sursa slăbiciunii noastre

Citeşte şi: COMENTARIU. Adevărata luptă din Turcia: cea a omului cu puterea

Citeşte şi: Bilanţ de cititori la metrou: Editura Litera şi Metrorex împart cărţi împătimiţilor de lectură