INTERVIU | Brian Gallagher: PIB creşte în România, întrebarea este dacă oamenii au oportunitatea de a reuşi - FOTO

Gallagher a declarat că deşi Produsul Intern Brut creşte în România, întrebarea este dacă toţi oamenii au oportunitatea de a reuşi.

Mai mult, preşedintele United Way Worldwide a spus că guvernul României trebuie să fie cât mai transparent posibil, iar proiectele precum sistemul independent de justiţie sau eliminarea corupţiei din mediul de guvernarea trebuie să continue.

Prezentăm textul integral al interviului acordat MEDIAFAX de către Brian Gallagher, preşedintele şi directorul general al United Way Worldwide.

Reporter: 1% din pământeni deţin o avere mai mare decât restul de 99%. Este aceasta o problemă?

Brian Gallagher: Nu este sustenabil. Există o concentraţie de avere în acel procent. La fel de important, dacă te uiţi la 50% din cei mai săraci oameni din lume, aceştia au mai puţini bani. Nu este vorba doar despre faptul că oamenii mai bogaţi devin şi mai bogaţi, ci este vorba despre faptul că cei mai săraci devin şi mai săraci. Nu aş descrie acest lucru ca pe o problemă, ci aş descri-o ca fiind un lucru nesustenabil. Lumea trece printr-o schimbare economică, către o economie digitală şi acest lucru se concentrează mai mult pe capital, decât pe muncă. Dacă majoritatea oamenilor nu au succes, nu reuşesc în economie, acest lucru nu este sustenabil social sau politic şi, eventual, economic. Aşa că da, este o provocare.

Rep: Donaţiile, fie ele si considerabile, cum ar fi cazul lui Warren Buffett sau Bill Gates, pot soluţiona această inegalitate?

BG: Banii privaţi ajută. O donaţie privată poate fi foarte flexibilă. Dacă te uiţi la munca pe care o facem în toate părţile lumii, iei resurse private de la oameni bogaţi sau nu şi combini munca cu eforturile guvernamentale şi eforturile organizaţiilor nonguvernamentale şi stabileşti ţinte, scopuri, apoi poţi inova. Poţi aborda problema învăţământului şi poţi încerca lucruri pe care guvernul nu le încearcă sau pentru care organizaţiile nonguvernamentale nu au bani. Aşa că, banii contează, creează acţiune colectivă şi inovaţie, dar nu înlocuiesc guvernul. Nu vor fi niciodată atât de mulţi bani precum ar oferi un guvern. Idee după care funcţionează United Way: noi vrem ca oamenii bogaţi să ne ofere nouă şi altor organizaţii non profit, dar nu trebuie să fie numai oameni bogaţi, ci şi oameni obişnuiţi. A da bani pentru acţiuni caritabile şi a fi implicat în comunitate înseamnă a fi cetăţean. Când acţionezi colectiv, atunci ajungem la sustenabilitate. Nu este bine ca doar câţiva oameni să aibă banii într-o economie şi nu este bine când doar câţiva oameni dau bani pentru acţiuni caritabile. Ai nevoie de bani, dar ceea ce îţi trebui este ca majoritatea oamenilor să se implice în comunitate. Da, este bine că oamenii donează, dar nu este suficient.

Rep: Există voci care spun ca evoluţia PIB a devenit un indicator ineficient pentru a măsura o economie, şi că ar trebui luaţi în calcul şi indicatori legaţi de bunăstarea oamenilor sau nivelul lor de fericire. Ce opinie aveţi în această privinţă?

BG: Dacă analizezi donaţiile caritabile din Statele Unite, acestea au crescut în ultima vreme. PIB-ul a crescut de-a lungul istoriei americane, venitul personal a crescut. Acum, PIB-ul creşte, venitul personal nu creşte, iar donaţiile cresc, dar doar din partea celor bogaţi. Este o diferenţa în creştere în lume, care are bazele în diferenţele de venit. Ceea ce îi face pe oameni fericiţi la finalul zilei este un loc de muncă şi abilitatea de a se susţine singur, de a fi independent. A fi fericit înseamnă a fi independent, iar a fi independent înseamnă a fi independent financiar şi cu un salariu. Doar PIB-ul nu măsoară succesul într-o economie sau succesul oamenilor, dar nici un indice al fericirii nu o face. Cred că ne trebuie indicatori de succes, pe lângă PIB, pentru că acesta este macro şi nu ajunge la nivel individual, personal.

Rep: Care sunt cele mai mari probleme ale lumii, din punct de vedere social?

BG: Creşterea inclusivă este cea mai mare problemă din lume. Creşterea diferenţei între venituri şi diferenţa dintre averi sunt cele mai mari probleme din lume. Ne concentrăm pe rezultatele diferenţei între venituri. Astfel, extremismul, criza refugiaţilor, toate au la bază frica, frica de a nu participa la economia globală. Astfel, cea mai mare problemă este diferenţa între oamenii bogaţi şi cei săraci. Chiar în India, China, Mexic şi Brazilia, unde economia a scos mii de oameni din sărăcie lucie, inegalitatea tot creşte. Dacă te uiţi la o societate, iar oamenii trăiesc în sărăcie lucie, acest lucru înseamnă că ei nici nu apucă să vadă cum trăiesc oamenii bogaţi. Odată ce îi scoţi pe oameni din sărăcie, aceştia apucă să vadă cum ar vrea să trăiască. Până când nu există incluziune, există riscul de tulburare socială, de agitaţie politică, iar pe termen lung, economică. Nu va exista succes decât dacă majoritatea oamenilor au succes economic. Mai devreme sau mai târziu, va fi perturbată, fie pe cale paşnică sau violentă. De aceea cred că vedem probleme în lume.

Rep: Cum poate asigura societatea un nivel decent de trai pentru cât mai mulţi locuitori ai planetei?

BG: Nu există garanţii, dar guvernul are un rol în două aspecte, prin crearea unei reţele sociale de siguranţă, astfel încât atunci când se aplică taxe, trebuie să fie un câştig de bază calculat în jurul educaţiei, finanţelor, asistenţă publică şi acces la tratamente pentru sănătate. Trebuie să există această plasă de siguranţă, iar guvernul trebuie să facă asta. Cred că guvernul trebuie să reglementeze şi să creeze mediul pentru ca economia să fie mai inclusivă. Nu cred că guvernul trebuie să se implice direct pentru a stabili salariile, dar trebuie să reglementeze afacerile într-un fel, fără discriminare, în care toţi oamenii au oportunităţi. Dacă acest lucru se întâmplă, atunci societatea va câştiga, iar treaba noastră ca mediu de afaceri, organizaţii non profit sau cetăţeni este să ne implicăm. Totul începe cu guvernul. Dacă nu ai guvern care creează o reţea de siguranţă şi reglementări bune, este aproape imposibil ca societatea să aibă succes. Dacă ai acest lucru, este treaba companiilor, a ONG-urilor şi a cetăţenilor să creeze o strategie. Când guvernul este ineficient, opac, netransparent, nu ai nici o şansă.

Rep: Cunoaşteţi România?

BG: Ştiu câteva lucruri.

Rep: Aţi auzit de problemele pe care statul le are în legătură cu infrastructura, educaţia, sănătatea sau justiţia?

BG: Statele Unite au o datorie de 22.000 de miliarde de dolari. Fiecare ţară are problemele şi provocările ei. Lucrul pe care îl consider important este ca guvernul României să fie cât mai transparent posibil. Să facă administrarea guvernului etică şi transparentă. Când România s-a alăturat Uniunii Europene şi a creat sistemul independent de justiţie, când s-a concentrat pe eliminarea corupţiei din mediul de guvernare şi din cel de afaceri...aceste lucruri trebuie să continue şi se aplică tuturor guvernelor. Dacă oamenii nu pot vedea şi nu pot avea încredere că guvernul lucrează corect, atunci nu vei avea succes. Produsul Intern Brut creşte în România, dar întrebarea este dacă toţi oamenii au oportunitatea de a reuşi.

Multe dintre reformele care s-au întâmplat sau se întâmplă în România sunt încă tinere şi când eşti tânăr, lucrurile sunt confuze.

Rep: La ce vă referiţi când vorbiţi despre reforme?

BG: Guvernul şi instituţiile statului trebuie să devină un mod prin care oamenii reuşesc, nu un mod prin care guvernul, companiile sau marile organizaţii non-profit pot lua decizii în detrimentul oamenilor. Oamenii trebuie să facă parte din instituţii. Reformele trebuie să se concentreze pe modul în care asigurăm oamenii că guvernul, instituţiile şi organizaţiile non-profit lucrează pentru indivizi. Dacă vrei să creşti în continuare şi să ai valoare, trebuie să te concentrezi mai puţin pe tine, ca instituţie, şi mai mult pe modul în care asiguri succesul indivizilor. Oricare dintre noi încearcă să lucreze într-un mediu netransparent nu va avea succes pe termen lung, pentru că toată lumea are acces la informaţii. Trebuie să fii transparent. Trebuie să poţi trăi într-o lume transparentă. Altfel, nu vei avea succes pe termen lung, ci doar pe termen scurt. Despre această reformă vorbesc.

Rep: România este ţara din UE cu cea mai mare inegalitate între bogaţi şi săraci, în condiţiile în care primii 20% din locuitori au venituri de 8,3 ori mai mari decât cei 20% cu cele mai mici încasări, în 2015, potrivit Eurostat. Care sunt consecinţele acestei inegalităţi?

BG: Inegalitatea este peste tot în lume. Pentru prima dată în ultimii 10 ani, toate economiile ţărilor pe care OECD le analizează, au crescut. Totuşi, inegalitatea economică în aceste state, state dezvoltate, creşte. Consecinţele vor fi tulburare socială, agitaţie politică şi stagnare economică. Se vor desfăşura în această ordine. Economia poate avansa, în timp ce din ce în ce mai puţini oameni vor reuşi, dar, la un moment dat, pentru cei care nu reuşesc, se vor trezi că sunt dezamăgiţi din acest punct de vedere, vor fi agitaţi, vor protesta. Am putea găsi alte metode pentru a da glas nemulţumirilor, ceea ce va începe să afecteze stabilitatea politică, iar, apoi, dacă oamenii nu participă la creşterea economică, economia va încetini la un moment dat. Piaţa devine mai mică, în contextul în care te concentrezi pe avere, iar aceasta nu este distribuită. Consecinţa este reală. Soluţiile trebuie să se centreze pe fiecare individ.

Inegalitate de venit a crescut în Statele Unite în ultimii 30 de ani, iar mobilitatea socială şi economică aproape s-a oprit. Trebuie ca toate programele de training pentru un loc de muncă şi sistemul de învăţământ să se concentreze pe joburi şi oameni. Programele de training şi educaţia reprezintă soluţia.

Galerie foto

Gallagher: PIB creşte în România

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Rep: În Statele Unite, femeile sunt plătite cu 20 de cenţi mai puţin decât un bărbaţii pentru aceeaşi muncă. În România, femeile manager câştigă, în medie, cu 5% mai puţin decât bărbaţii, cea mai mică rată din UE. De ce continuă să existe această inegalitate de plată? Cum pot fi echilibrate salariile?

BG: Sunt mai multe motive pentru care mă interesează diferenţa de plată. Motivul personal este faptul că sunt tatăl a două fete care au o activitate profesională. Guvernul Statelor Unite nu se implică şi lasă piaţa să decidă cât va plăti, iar piaţa discriminează. Angajatorii plătesc mai mult bărbaţii decât femeile şi fac acest lucru pentru că pot, iar Guvernul nu îi forţează să adopte politici de egalizare a salariilor sau cote. Când laşi piaţa să decidă nu este mereu egal. Fie Guvernul trebuie să intervină şi să ceară tuturor angajatorilor să plătească acelaşi venit pentru aceleaşi locuri de muncă – ceea ce eu sugerez în Statele Unite, dar nu se va întâmpla. Nu se va întâmpla nici cu un preşedinte republican, nici cu unul democrat. Nu reflectă modul în care gândeşte ţara. Cealaltă variantă este ca femeile să continue să se mobilizeze şi să se organizeze şi vom avea mai multe femei în poziţii de conducere care vor face parte din procesul de luare a deciziilor.

Ne întreptăm către un deficit al forţei de muncă, nu avem suficienţi angajaţi cu abilităţi pentru a ocupa posturile necesare. Oamenii care pot ocupa acele locuri de muncă trebuie plătiţi.

Pentru că guvernul nu se implică, piaţa decide. Piaţa nu se autoreglementează şi ea va stabili când se vor egala salariile. Femeile devin din ce în ce mai competitive. Întrebarea este dacă punem mai multe femei în poziţii de conducere.

Rep: Credeţi că United Way Worldwide are impactul dorit asupra societăţii? Credeţi că aţi putea avea un impact mai semnificativ dint-o funcţie politică, iniţiind un demers legislativ, decât din funcţia de preşedinte al unui ONG?

BG: Guvernul va fi întotdeauna cel mai mare jucător în ceea ce priveşte banii şi taxarea. Oraşele şi statele vor creşte prin intermediul indivizilor. Instituţiile vor fi nevoite să răspundă în faţa cetăţenilor. Cum aş spune în engleza americană: acţiunea se întâmplă acolo unde sunt eu (What I am doing, that`s where the action is). Guvernul este în Washington acum şi este distrus, nu funcţionează. Are cei mai mulţi bani, dar nu funcţionează. Şi toată lumea ştie. Eu cred că lumea urmăreşte direcţia de jos în sus, nu de sus în jos. De ce politicienii populişti au succes? Pentru că au mers pe direcţia de jos în sus. Poate că baza are un procentaj mic şi viziuni extreme, dar este de jos în sus. Toţi politicienii vor urma această direcţie şi vor începe să asculte indivizii şi comunităţile locale, angajaţii şi femeile. De aceea cred că cea mai interesantă muncă este în ONG-urile generale.

Rep: Aţi primit, în 2012, o compensaţie anuală în valoare de 1,5 milioane de dolari. Aţi donat din bani?

BG: Fac mai mulţi bani decât am crezut că o să fac vreodată în viaţă. Eu şi soţia mea dăm cel puţin 10% din venitul nostru anual în fiecare an. Când câştigam 13.000 de dolari pe an, donam 1% din bani către acţiuni caritabile, apoi am crescut procentul la 2%, pe măsură ce câştigam mai mulţi bani şi la 5%, odată ce am câştigat mai mulţi bani. Când câştigi mai mulţi bani, ai o flexibilitate mai mare de a oferi, pentru că nevoile tale au fost îndeplinite de mult timp. Donăm bani către United Way, educaţie, sponsorizăm burse pentru persoanele cu venituri reduse. Am donat 10.000 de dolari imediat după uraganul Harvey.

Citeşte şi: ANGAJĂRI masive la Wizz Air, inclusiv în România. Află care sunt oraşele în care se vor face recrutările şi ce joburi sunt oferite

Citeşte şi: INTERVIU | Brian Gallagher, preşedintele United Way Worldwide: „PIB creşte în România, dar întrebarea este dacă toţi oamenii au oportunitatea de a reuşi”

Citeşte şi: Guvernul a aprobat un plan pentru redresarea activităţii companiei naţionale "Poşta Română"

Citeşte şi: INS avertizează că preţurile la alimente vor creşte moderat în perioada septembrie-noiembrie

Citeşte şi: Tensiune pe piaţa interbancară. Indicele ROBOR, la cel mai înalt nivel din ultimii doi ani. Într-o zi a crescut cu 10%. Unde dispare lichiditatea

Citeşte şi: Vicepreşedintele Comisiei Europene, Maros Sefcovic, despre România: Se poate dezvolta pe energii regenerabile

Citeşte şi: Bulgaria şi România, UNDĂ VERDE pentru construcţia unui nou pod peste Dunăre