Opinie Cristian Hostiuc, ZF: În urmă cu 20 de ani a răsărit cacealmaua financiară Caritas. Acum am ajuns la o cacealma politică, Dan Diaconescu Oltchim. Să nu ajungem şi la o cacealma a statului

A venit SAFI şi apoi fratele lui mai mare FNI. Nu îţi mai făceai banii de opt ori, dar tot câştigai de patru ori peste randamentele din piaţă. Toţi îşi puneau banii, dar nimeni nu-şi punea problema cum poate FNI, Vlas, Vântu, Popa să producă mai mulţi bani decât media pieţei. Noi prin Safi, FNI, Bancorex am fost deschizători de drumuri pe piaţa financiară la ceea ce mai târziu s-a numit în America produsele suprime. Cei care investeau, câştigau din veniturile viitoare care s-ar fi realizat. Ideea la astfel de operaţiuni este să bagi banii primul şi să găseşti cumpărător. Este doar o chestiune de timp, de luni, de ani până când totul crapă. Cei care pierd sunt ultimii care intră în joc.

Am avut şi BIR (Banca Internaţională a Religiilor), BRS (Banca Română de Scont), Parcul lui Dracula de care nimeni nu mai ştie nimic dar care tot strânsese printr-o subscripţie publică vreo 10 milioane de dolari. Am avut ceva linişte între 2003 şi 2005 până când a venit explozia creditării, a consumului şi cea imobiliară. Luai astăzi terenul cu 20 de euro pe metru pătrat, şi în două luni îl dădeai cu 60. Cei de aici puneau 20 de euro ai lor, 40 de la bancă şi îl vindeau mai departe cu 100. Cei de aici puneau 10 euro ai lor şi 90 de la bancă şi vindeau un proiect imobiliar cu grădiniţe, piscină, magazine, fântâni arteziene.Totul în mijlocul unui câmp plin de bălării. Ziceai că România este Monte Carlo, aşa se arunca cu banii, ofertele şi promisiunile privind un viitor locativ ca în filme. Până când totul a crăpat. Oamenii au pierdut banii din avans, banca şi-a luat adio de la mai toţi banii, iar dezvoltatorii şi-au scos o parte din bani din lucrări şi din servicii de consultanţă.

Am avut şi BIR (Banca Internaţională a Religiilor), BRS (Banca Română de Scont), Parcul lui Dracula de care nimeni nu mai ştie nimic dar care tot strânsese printr-o subscripţie publică vreo 10 milioane de dolari. Am avut ceva linişte între 2003 şi 2005 până când a venit explozia creditării, a consumului şi cea imobiliară. Luai astăzi terenul cu 20 de euro pe metru pătrat, şi în două luni îl dădeai cu 60. Cei de aici puneau 20 de euro ai lor, 40 de la bancă şi îl vindeau mai departe cu 100. Cei de aici puneau 10 euro ai lor şi 90 de la bancă şi vindeau un proiect imobiliar cu grădiniţe, piscină, magazine, fântâni arteziene.Totul în mijlocul unui câmp plin de bălării. Ziceai că România este Monte Carlo, aşa se arunca cu banii, ofertele şi promisiunile privind un viitor locativ ca în filme. Până când totul a crăpat. Oamenii au pierdut banii din avans, banca şi-a luat adio de la mai toţi banii, iar dezvoltatorii şi-au scos o parte din bani din lucrări şi din servicii de consultanţă.

Citeşte continuarea materialului pe www.zf.ro