Opinie Cristian Hostiuc, ZF: Niciun Guvern nu a primit pe mână o situaţie macro atât de bună. Întrebarea este dacă Cioloş şi miniştrii tehnocraţi ştiu cum să oprească degradarea economiei

Premierul desemnat Dacian Cioloş cu cei 21 de miniştri anunţaţi vor moşteni poate cea mai bună situaţie macroeconomică a României din ultimii 35 de ani - 10 ani înainte de Revoluţie şi 25 de ani după:

-         economia este pe creştere, România fiind pe primul loc la nivel european în T3 faţă de T2, şi pe locul 2 faţă de perioada similară a anului trecut;

-         inflaţia este cu minus;

-         dobânzile la lei, dar şi la euro (jumătate din economie este finanţată în moneda europeană) sunt la minime istorice;

-         creditarea în moneda naţională se duce spre maxime istorice;

-         cursul valutar leu-euro este extrem de stabil;

-         contul curent este aproape pe plus (gândiţi-vă că în 2008 am avut un deficit de 12 mld. de euro);

-         exporturile se îndreaptă spre un nou maxim istoric ( 55 de mld. de euro pe an, de 6 ori mai mult decât în urmă cu 15 ani);

-         exporturile de servicii (IT, transport etc.) vor depăşi 15 mld. de euro pe an

-         revenirea uşoară a investiţiilor străine după căderea din criză;

-         piaţa de construcţii, ce-i drept rezidenţială, munceşte cu motoarele turate la maxim;

-         riscul de intrare în faliment a României se situează la limita de jos;

-         deficitul bugetar este atât de strâns, încât creditorii se roagă de autoritaţi să cheltuiască banii.

Dacă jumătate din economie este pe creştere susţinută (Bucureşti, Ploieşti, Argeş, Sibiu, Cluj, Timişoara, Alba, Oradea, Iaşi, Braşov, Craiova, Constanţa), cealaltă economie a pierdut trenul şi este lăsată să se degradeze. Chiar dacă media de creştere este 3%, aceasta se obţine dintr-un plus mai mare în zonele de mai sus, cu un minus mare în celelalte judeţe.

Niciun guvern nu şi-a bătut capul cu judeţele care nu au şansa unor investiţii, cei de la putere amintindu-şi de ele doar când trebuie să obţină voturi. În aceste zone statul este pincipalul angajator, iar companiile româneşti care mai creează locuri de muncă încearcă să supravieţuiască cum pot. În locurile în care nu sunt investiţii străine, firmele româneşti trebuie să se sprijine pe investiţiile statului, iar dacă acestea nu există, cade şi businessul lor.

Citeşte continuarea materialului pe www.zf.ro.