COMENTARIU Bogdan Nicolae. Reacţii adverse la nevaccinare

Astăzi, 17 ianuarie 2021, începe administrarea celei de-a doua doze în cazul beneficiarilor de vaccin Pfizer/BioNTech care au fost vaccinaţi în 27 decembrie 2020. Primii români care s-au vaccinat împotriva Covid-19 au fost 960 de angajaţi ai sistemului de sănătate din spitalele de primă linie. În trei săptămâni de atunci, numărul de beneficiari a crescut cu 195.130 de persoane. 

 

Prospectul vaccinului Comirnaty dezvoltat de Pfizer/BioNTech spune că a doua doză se aplică la un interval de cel puţin 21 de zile faţă de prima doză. Asta înseamnă că platforma de programare a vaccinărilor antic-Covid19 ar trebui să arate la finalul zilei de azi câţi dintre cei 960 de prim-vaccinaţi ai ţării au primit şi a doua doză. 

 

Sistemul contra-atacă

 

Remarcabilă revenire a procentului de persoane din aceste sisteme care nu doar că au anunţat că vor să se vaccineze, ci chiar s-au şi vaccinat. Whoa! Păi, doamnelor şi domnilor, bravos! Se vede cum, după Sf.Ion, sistemul de apărare a venit în sprijinul sistemului de sănătate, ca să ridice la loc cifrele pe grafic. Altfel, ne-am fi trezit cu cine ştie ce curbă descendentă şi urâtă la privit, deranjantă pentru autorii Strategiei de vaccinare şi pentru responsabilii politici.

 

După spusele lui Valeriu Gheorghiţă, la 14 ianuarie erau vaccinate 167.000 de persoane din sistemul de sănătate. În condiţiile în care am văzut prăbuşirea vaccinării în sistemul de sănătate, de la 17.846 (7 ianuarie) la 5.993 (10 ianuarie), iar apoi creşterea mediei zilnice cu 2.118 de vaccinări, indiciile despre această creştere au condus la ipoteza despre pornirea neoficială a motorului de vaccinare la bugetarii din apărare, ordine publică, siguranţă naţională şi justiţie, cu cinci zile înainte de data preconizată. Relatări ale unor surse confirmă că acces la vaccinare „peste rând” au avut şi unii care nu au fost eligibili în primele două etape, dar şi rude ale personalului medical.

 

Ce bine le-a ieşit manevra! Nu au mai aşteptat programări centralizate, platforme adormite şi alte comenzi în cascadă. E surprinzător? Nu. Mă aşteptam ca disciplina uniformelor albe şi de alte culori să tragă tare pentru ca raportările să iasă bine, să îl mulţumească pe şeful suprem. Mă aşteptam şi ca toate portiţele să fie folosite de unii şi de alţii pe vechea formulă de pile, cunoştinţe, relaţii pentru a se vaccina. E dezamăgitor? Da. Suntem aici exact ca acum 30 de ani. În loc să îşi admită slăbiciunile şi să ceară ajutor, toţi strategiştii o ţin sus şi tare cu ordinea priorităţilor şi cu nevoia ca populaţia să stea în banca ei, să îşi aştepte cuminte rândul. 

 

Ce, e prima dată când stai pe holul spitalului unde te duci cu programare şi vezi cum unul venit din spate se bagă în faţă şi direct pe uşa cabinetului? E prima dată când auzi că vinerea e zi scurtă şi că Statul se apucă de treabă abia „pe luni, pe marţi, încolo”? Unde mai este echitatea accesului la vaccin, dacă înainte de a vaccina eligibili din categoria 60+ s-au făcut vaccinări la persoane non-eligibile în această etapă? Ce se întâmplă, legal vorbind, cu cei care nefiind eligibili în primele două etape au fost totuşi vaccinaţi? 

 

Pur şi simplu, guvernanţii îţi dau de înţeles că vei primi doza la Paştele cailor, dacă nu ai o conexiune bună – nu la Internet, ci la sistem şi la un centru de vaccinare din sistem. Onestitatea pe care o aştept de la guvernanţi în privinţa acestei campanii de vaccinare este critică. Strategia nu e săpată în piatră, nu ne-a fost încredinţată pe vreo tăbliţă de lut într-un vârf de munte. E făcută de minţi cu pricepere limitată şi tocmai pentru că este lucrare omenească se poate îndrepta. Precum situaţia operativă, aşa şi Strategia trebuie revizuită. 

 

Slavă Domnului şi STS-ului! 

 

De abia vineri 15 ianuarie, STS a dat drumul la programare şi pentru persoane eligibile din a doua grupă de prioritate. Greu, după ce li s-a spus câte sloturi să lase libere. Adică după ce unii şi-au luat partea, cum se spune. Şi, cu asta, guvernanţii au cuplat România în a doua treaptă de viteză. După ce că ne-am târât „pas cu pas” între 26 decembrie şi 4 ianuarie, acum o să rulăm „la pas”. Nu doar din cauza platformei care ucide răbdarea şi care sugrumă giga bytes la încărcare. Ministrul sănătăţii Vlad Voiculescu îmi zice că din weekend a început vaccinarea vârstnicilor şi a persoanelor înregistrate cu afecţiuni cronice, dar şi că „filosofia” din etapa a doua este „să limităm accesul la vaccinare la persoanele fără de care statul nu poate funcţiona”. Colonelul Valeriu Gheorghiţă îmi spune, la rândul lui, că în toată ţara locurile de vaccinare sunt maximum 600.000 pentru următoarele 20 de zile. Asta înseamnă maxim 30.000 de vaccinări pe zi. Deci, să nu ne înghesuim la programare!

 

Zilele ne sunt numărate de guvernanţi

 

Nu se pot face programări în absenţa din stoc a vaccinurilor, că nu ar fi corect faţă de solicitant, îmi transmit guvernanţii prin Valeriu Gheorghiţă. Şi îmi mai spune şi că centrele şi programările la vaccinare vor fi extinse în funcţie de dozele pe care le vom primi. Pe bune? Ce să fac eu cu explicaţiile aceastea? Când te programezi să îţi cumperi maşină cum e? Nu e tot aşa? Nu aştepţi până iese maşina de pe linia de producţie? Te refuză dealer-ul auto pentru că nu are maşini pe stoc? Evident, nu. Dacă apar evenimente neprevăzute, se decalează livrarea. Dar se decalează pentru toată lumea, nu doar pentru mine. Îmi păstrez ordinea de prioritate. Şi, la urma urmei, nu e bine ca tu, Guvern hain ce-mi eşti cu tot cu Preşedinte, să ştii câţi solicitanţi de vaccin ai? Nu te-ar ajuta să negociezi cu producătorii pentru a actualiza comanda şi calendarul de livrare? Toată lumea e în dinamică şi numai noi ne-am găsit taman acum să aşteptăm, cum ne-o fi norocul? Păi, atunci hai să o luăm aşa: când ai negociat la Bruxelles în numele meu, la mine nu te-ai gândit? Nu ştiai că trebuie să ceri mai mult? Nu te-ai uitat pe modelarea vieţii, mama ei de modelare?

 

Cât de uşor v-a fost să faceţi frână de motor, stimabililor! Succesiv, aţi tras în jos ţintele vaccinării zilnice de la 150.000, la 100.000, apoi le-aţi plimbat între 40.000, 20.000 şi 16.000, pentru ca în cele din urmă să văd că evoluaţi modest la o turaţie de circa 9.000 de vaccinuri administrate zilnic. Premierul Florin Câţu zice că până în septembrie vor fi vaccinaţi 10,4 milioane de locuitori ai ţării noastre. Sincer, ar fi o minune. Văd periodic cum şoferi neprofesionişti ai acestei maşini de vaccinare se bâlbâie, pasează răspunderi şi răspunsuri, fac promisiuni de parcă ar fi în campanie electorală sau la un concurs de frumuseţe şi ţin cu orice preţ să îmi risipească şi ultima fărâmă de încredere în capacitatea lor de a rezolva problemele.

 

Reuşita vaccinării se scoate din pix, oricând 

 

Ce modelare au făcut şmecherii, de nu au văzut şi nici acum nu ştiu care este cererea reală de vaccinuri? Rata de vaccinare este sub ţintă şi, cu atitudinea aceasta de absolutism, factorii de decizie tind să ducă ţara în şanţ. Cu fiecare zi, sloturile la programare ne sunt limitate de incompetenţi care nu simt vreo datorie faţă de ţară şi care încearcă să ne prostească. Nu au ştiut vreodată ce înseamnă cu adevărat a fi în serviciul public.

 

Atât timp cât decidenţii şi cei care implementează deciziile nu tratează populaţia drept principal beneficiar şi partener, efortul de a repune economia şi societatea pe curs de redresare şi de creştere este doar mimat. În realitate, cele mai multe reacţii adverse apar de la nevaccinare. Decese zilnice şi riscuri de deces, îmbolnăviri şi alte mutaţii din cauza răspândirii noului coronavirus, ca şi neîncrederea în liderii politici şi în actuala majoritate vor prezenta nota de plată acestor guvernanţi atâta timp vor continua să se auto-amăgească şi să se laude cu o imagine edulcorată despre Strategia vaccinării. Reuşita lor se simte bine doar pe hârtie.