COMENTARIU Lelia Munteanu: Creştinismul nu e o religie

De astăzi până pe 25 august, la Rimini (oraşul Francescăi şi al poveştii ei de dragoste şi moarte descrisă de Dante în Cantul V al Divinei Comedii), se desfăşoară un miting al mişcării, cu tema "O pasiune pentru om".

Cu prilejul acestui eveniment eclesial, Seretarul de Stat ("premierul" Vaticanului), cardinalul Pietro Parolin, a transmis un mesaj participanţilor, deplângând faptul că "istoria pare să fi întors spatele acestei priviri a lui Cristos asupra omului (...). Acesta este cel mai dureroasă faţetă a experienţei multora dintre cei care au trăit singurătatea în timpul pandemiei ori care au fost nevoiţi să abandoneze totul pentru a scăpa de violenţa războiului (...). Această pasiune a lui Cristos pentru destinul fiecărei creaturi este cea care trebuie să însufleţească privirea credinciosului faţă de toţi - o iubire gratuită, fără măsură şi fără calcul. Însă, ne întrebăm, n-ar putea părea aceasta o intenţie pioasă, în comparaţie cu ceea ce vedem că se întâmplă în lumea de astăzi? În confruntarea tuturor împotriva tuturor, unde egoismul şi interesele personale par să dicteze ordinea de zi în viaţa indivizilor şi a naţiunilor, cum se poate să privim la cei din jurul nostru ca la un bun care trebuie respectat, preţuit şi îngrijit? Cum se poate să reducem distanţa care ne separă unii de alţii? Pandemia şi războiul par să fi adâncit prăpastia, împiedicând astfel calea către o umanitate mai unită şi mai solidară".

În 2005, rostind necrologul la funeraliile austere ale monseniorului Luigi Giovanni Giussani, Papa Emerit Benedict al XVI-lea, pe atunci încă Prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei şi decan al Cardinalilor, făcea această tulburător de frumoasă afirmaţie: „El a înţeles că creştinismul nu este un sistem intelectual, un pachet de dogme, un moralism. Creştinismul este mai degrabă o întâlnire, o poveste de dragoste. Este un eveniment".