COMENTARIU Lelia Munteanu: Netanyahu va cădea în picioare

Câteva sute de susţinători ai premierului Netanyahu s-au întâlnit ieri în Piaţa Habima (acolo unde se intersectează evocatoarele artere din Tel Aviv – bulevardul Rothschild şi celebra stradă Dizengoff), scandând  „Opriţi lovitura de stat!”. Astfel de manifestări publice sunt tot mai dese.

Ideea loviturii de stat face parte din arsenalul propagandistic redutabil al unui Bibi decis să să nu cedeze. E profund stupidă – contrapune puterea judiciară puterii executive – dar, cu cât mai stupidă, cu atât mai puternică propagandistic. Prim ministrul a calificat în repetate rânduri punerea sa sub acuzare ca pe un demers politic.

Azi-dimineaţă, Înalta Curte a amânat până după 2 martie decizia de a-i  încredinţa sau nu lui Netanyahu mandatul formării unui guvern în eventualitatea câştigării alegerilor, ţinând seama de problemele sale penale. „Într-o democraţie”, a perorat el, “poporul decide cine conduce poporul. Aşa a fost metreu şi va fi mereu. Nu-mi pot imagina că Înalta Curte va cădea în capcană”.

E pasionant de urmărit cum pozează Marele Bibi, genialul politician, în victimă politică, „vânat” de Justiţie.

Sefarzii (urmaşii evreilor care au trăit în Spania şi Portugalia până la sfârşitul secolul XV) îl divinizează, deşi e un ashkenaz pur sânge (urmaş al evreilor răspândiţi, la începutul Evului Mediu, în spaţiul Europei de nord-vest). Elita ashchenazită a fost mereu bine reprezentată în structurile de conducere ale Israelului, pe când sefarzii s-au simţit multă vreme „discriminaţi”, „marginalizaţi”. Bibi joacă o carte politică foarte inteligentă, pozând în sefard „oropsit”. În ochii sefarzilor, premierul e nevinovat, democraţia e vocea poporului, iar poporul e mai presus de Justiţie. A-l declara vinovat, înseamnă a nu ţine seama de ei, ca în vremurile de dinainte de Menahem Begin.

Cu multă iscusinţă, Netanyahu mută viitoarea campanie electorală din  paradigma stânga-dreapta în logica ashchenazi-sefarzi.

După recenta victorie zdrobitoare din alegerile interne, şi după ce, la petrecerea Likudului de final de Hanuka, contracandidatul său Gideon Saar a fost copios huiduit, va putea ridica vocea cu mai mult să îşi cearîă imunitatea parlamentară, pentru că, aşa cum declara, „imunitatea nu doar că nu e anti-democratică, ci este piatra de temelie a democraţiei”. Problema e că, Knessetul fiind dizolvat, nu prea are de unde s-o ceară.

Orice predicţie privind Orientul Mijlociu în 2020 şi în anii care vin nu poate să eludeze întrebarea fundamental: va mai fi Netanyahu premierul Israelului? Contrar celor care îi prevestesc prăbuşirea, cred că va rămâne la putere şi după al treilea rând de anticipate din 2 martie anul viitor. Nu s-a copt încă în Israel omul politic care să îi facă faţă. 

Netanyahu va cădea în picioare, într-o democraţie care se clatină puternic.