COMENTARIU Lelia Munteanu | Papa: „Există şi pentru tine o vară care înmugureşte în inima iernii"

Astăzi, în predica de Ziua Săracilor, Papa Francisc a vorbit mai ales despre speranţă:

"(...) Ce se cere de la noi, creştinii, faţă cu această realitate? Să hrănim speranţa de mâine vindecând durerea de astăzi (...). Speranţa creştină nu e totuna cu optimismul fericit sau cu optimismul adolescentin al celui care trage nădejde că lucrurile se vor schimba şi, între timp, continuă să-şi vadă de viaţa lui, ci a construi zi de zi, prin gesturi concrete, Împărăţia Iubirii, a Dreptăţii şi Fraternităţii pe care Isus a inaugurat-o (...). Creştinii să fie, printre ruinele lumii cotidiene, neobosiţi constructori de speranţă, să fie lumină în timp ce soarele se întunecă, să fie mărturisitori ai compasiunii, în vreme ce în jur domină diversiunea. Să fie prezenţe atente într-o indiferenţă generalizată.

(...) Dacă speranţa noastră nu se traduce în opţiuni şi gesturi concrete de atenţie, dreptate, solidaritate, grijă faţă de Casa Comună, atunci suferinţele celor săraci nu vor putea fi alinate, economia rebutului care îi constrânge să trăiască pe margine nu va putea fi convertită, aşteptările lor nu vor putea înflori. Nouă, creştinilor mai ales, ne revine să organizăm speranţa, să o traducem în viaţă concretă zi de zi, în raporturile umane, în angajarea socială şi politică.

(...) Asemenea frunzelor unui copac, suntem chemaţi să absorbim poluarea care ne înconjoară şi să o transformăm în bine. Nu foloseşte să vorbim despre probleme, să polemizăm, să ne scandalizăm, acest lucru ştiu să-l facă toţi. Foloseşte să imităm frunzele care, fără să atragă atenţia transformă zilnic murdar în aer curat.

(...) E frumoasă, e evanghelică, e tânără o Biserică care iese din sine şi, asemenea lui Isus, duce săracilor Vestea cea Bună. Mă opresc asupra acestui adjectiv, cel din urmă - e tânără, o astfel de Biserică. Tinereţea celui care seamănă speranţă. Aceasta este o Biserică profetică, una care, prin prezenţa sa, spune celor cu inima dezorientată şi celor rebutaţi de lume: <Curaj, Domnul este aproape, există şi pentru tine o vară care înmugureşte în inima iernii. Speranţa poate să învie chiar şi din durerea ta!>. Fraţi şi surori, să ducem această speranţă în lume. Să o ducem celor săraci cu blândeţe, cu ataşament, cu compasiune, fără a-i judeca".