COMENTARIU Lelia MUNTEANU: Şoarecele sinucigaş sau cum şoarecele a devenit pisică

Dintre toate poveştile pe care le ţin sub cortexul cerebral, în partea  medială a lobului temporal, pe asta o scot foarte rar, doar la zile mari. E parabola şoarecelui care se crede pisică, dintr-un roman al lui Yukio Mishima. Visez ca vreodată să o pot spune în japoneză. Asta mi-ar da mai mult avânt. 

Citez din memorie, deci.

Personajul Toru, un posibil reîncarnat care lucrează la o staţie de semnalizare a vapoarelor care intră în portul Shimizu din peninsula Izu, discută cu profesorul Furusawa.

Neterminatul Toru zice:

- Nu-mi plac oamenii slabi şi bolnavi care se sinucid. Există însă o tipologie pe care o accept – oamenii care se sinucid să se consacre, să se afirme.

- Ce fel de sinucidere e asta?

-Te interesează?

- Oarecum.

- Atunci îţi spun. Să luăm un şoarece care se crede pisică. Nu ştiu cum vine asta, dar se mai întâmplă. A trecut prin toate testele şi a ajuns la concluzia că e pisică. Viziunea sa asupra altor şoareci se schimbă. Sunt alimentul ei, dar se abţine să-i mănânce, ca să ascundă faptul că e pisică.

- Un şoarece destul de mare, presupun.

- Nu contează. Nu e o chestiune de mărime, ci una de de încredere. Conceptul de pisică ia forma conceptului de şoarece, nimic mai mult. El crede în concept, nu în substanţă. Ideea e suficientă, corpul nu contează. Fericirea născută din nesupunere e cu atât mai mare...

Apoi, într-o zi, şoarecele întâlneşte o pisică adevărată. Pisica zice:

- O să te mănânc!

- Nu poţi!

- De ce?

- Pisicile nu mănâncă pisici. E imposibil, atât instinctiv, cât şi ca principiu. Eu sunt pisică, a orice altceva aş arăta.

Pisica se tăvăleşte de râs. Pe urmă, dă să-l mănânce, iar şoarecele protestează:

- De ce să mă mănânci?

- Pentru că eşti un şoarece!

- Sunt o pisică!

- Eşti un şoarece!

- Ba sunt o pisică!

- Dovedeşte!

Aşa că şoarecele se aruncă în cada cu rufe plină de spumă şi se îneacă. . Pisica pleacă fără să-l atingă. Pisicile nu mănâncă şoareci morţi.

- Asta e ideea: şoarecele se sinucide pentru a se afirma ca pisică. A rezistat în faţa pisicii fără să fie mâncat şi a murit în faţa ei, stabilind că e acel ceva ce pisicile nu mănâncă. Orice altceva decât un şoarece. Iată cum sinuciderea lui a devenit un succes. Sinuciderea ca afirmare a sinelui!