COMENTARIU Lelia Munteanu: Sufleorul

Miercuri, la ora 18, când s-a ridicat cortina, la rampă a ieşit sufleorul – Preşedintele. A citit prea devreme un text sibilinic, prevestitor. Era textul menit să încheie actul întâi înainte să înceapă.

Apoi au dat năvală actorii, umflându-şi bojocii ca să umple scena cu baloanele unor frumoase cuvinte: onoare, popor, reforme, dezvoltare. 

Vineri, pe când încă nu se întunericise, Premierul a descoperit, clătinându-se, duşmanii poporului pitiţi printre propriii săi aliaţi. Sintagma mi-a amintit unde sunt - în România Educată, iar România Educată mi-a amintit de Revoluţia Culturală a lui Mao: „Trebuie să sprijinim toate lucrurile la care duşmanii se opun şi să ne opunem tuturor lucrurilor pe care duşmanii le sprijină". 

Deus ex machina, astăzi la ora 11.59, sufleorul s-a arătat pe Facebook, ca să le bată obrazul foştilor aliaţi care s-au înhăitat cu duşmanii, indignat că se grăbesc după ce le-a dat brânci din guvernul său.

Abia acum mi-e clar: pe scenă se joacă în acelaşi timp o comedie şi o dramă. Comedianţii sunt prezenţi, personajele dramei stau (deocamdată), pe casele lor, zgâindu-se la facturi.