COMENTARIU Liviu Mihaiu: De la cultura-n dubă la cultura-n budă

Franţa. 20.000 de cazuri covid 19 zilnic. La Paris sunt cele mai multe cazuri. Măsuri: Baruri, piscine, săli de sport- închise. Nunţi, petreceri în spaţii publice interzise. Teatrele şi cinematografele sunt deschise cu sistem de testare gratuită şi săptămânală a actorilor. Ajutorul de la guvernul francez  pentru industria ospitalităţii a fost de 2 miliarde de euro, iar pentru industria spectacolelor a fost de 420 de milioane de euro. În luna august.

România. 3300 cazuri zilnic. La Bucureşti sunt cele mai multe cazuri. Se închid restaurante, baruri, teatre, cinematografe în trei sau patru oraşe, prin decizii ale administraţiei locale, fără nici un ajutor de la guvernul liberal (nişte promisiuni de scutiri de taxe şi alte chestiuţe legate de crediatre care au efect mai degrabă post mortem).  

Ministrul Culturii, al cărui nume nu-l pot reţine, declară: …”suntem victime colaterale, instituţiile de spectacol neînregistrând nici un focar în ultimile 14 zile”

Italia. Stare de urgenţă prelungită până-n 21 ianuarie. Teatrele şi cinematografele deschise cu restricţiile obişnuite, cu distanţa minimă de 1 metru. 

Germania. Prima măsură pe care guvernul federal l-a luat în primul lockdown (primul val) a fost un ajutor de 500 de milioane de euro dat artiştilor independenţi.

Nu există nici un studiu care să justifice închiderea teatrelor, cinematografelor sau chiar a restaurantelor şi barurilor. Ba mai mult, datele sunt oficiale. INSP atestă acest lucru.

Nu există nici un motiv ca aceste măsuri să fie luate, din simplul motiv că nu există focare fix în acele entităţi sectoriale pe care guvernul Orban le-a închis. Poate doar faptul că dispreţul faţă de Cultură transcede orice fel de culoare politică în ţara cu cea mai mare imigraţie intelectuală din lume. Şi poate şi pentru că oamenii din cultură sunt foarte slab sindicalizaţi, iar în România foarte rar artiştii au ieşit în stradă, bunăoară nu sunt consideraţi un pericol electoral major.