COMENTARIU Marius Oprea: Butoiul

Alertate, la faţa locului au venit şi Salvarea, şi Poliţia. Prima l-a ajutat pe bătrîn să-şi revină, a doua a început investigaţiile spre a elucida împrejurările şi a găsi pe cel vinovat de vătămarea corporală a acestuia. Am văzut la ştiri, butoiul, unealta faptei, stătea cuminte lîngă victimă. A fost depistat proprietarul butoiului zburător, a fost audiat şi i s-a deschis dosar penal. E una din ştirile care ne înseninează viaţa. Butoaie care cad de pe blocuri în capetele pensionarilor nu se găsesc altundeva în lume, ele ţin de specificul nostru naţional, care au făcut din român gospodarul pe care îl ştim şi care se descurcă în orice împrejurări şi supravieţuieşte, între lege şi tocmeală, cu statul, cu regulile, cu viaţa însăşi. E de la sine înţeles că rostul şi locul unui butoi nu este pe acoperiş. Şi nu imaginaţia creativă, aproape suprarealistă a unui conaţional l-a aşezat acolo, ci nevoia. Omul, venit de la curte la bloc cu tot arsenalul lui de deprinderi de a-şi chivernisi şi extinde ”spaţiul vital”, a găsit locul şi pentru butoiul care, atîta vreme cît şi-a făcut menirea de a conţine varză murată, a stat pe balcon.   

E aici o întreagă filozofie a românului, singura capabilă să ne scoată din impas. Ea se aşează deasupra momentului, cu constrîngerile sale şi îi rezolvă întodeauna crizele, în mod ingenios şi neaşteptat. Tocmai de aceea, cred că nicio politică nu va soluţiona problemele de tot felul prin care trecem, în afara imaginaţiei şi ingeniozităţii neamului nostru, care găseşte soluţiile undeva deasupra constrîngerilor prezentului şi ne aşează deasupra istoriei, ca butoiul pe acoperiş. Fireşte, se mai întîmplă şi accidente. Dar cu consecinţe minore, pentru toţi cei implicaţi.

Cum să nu te facă fericit şi optimist o asemenea perspectivă? Nicio guvernare, nicio regulă impusă nu poate strica această aşezată deprindere a românului, de a ignora instinctiv tot ce-i stă în cale şi de a găsi cea mai insolită rezolvare de moment a dificultăţilor. Un gospodar precum cel cu butoiul pe bloc ar merita nu să fie tratat drept inconştient şi anchetat de poliţie, ci să fie aşezat imediat într-un fotoliu de ministru. Ar găsi soluţii pentru orice fel de probleme, şi în orice împrejurare. Mai lesne şi fără bătăi de cap.

Românii, prin acest nemuritor exemplu al cetăţeanului din Tîrgovişte arată că au învăţat lecţia lui Diogene şi oferă umanităţii un model absolut de sinceritate (proprietarul butoiului şi-a recunoscut imediat fapta) şi, mai ales, un exemplu rar de adecvare între idei şi viaţă.