COMENTARIU Marius Oprea / Ciucă la Sighet: cum o iau liberalii ”pe scurtătură”, spre dezastrul final

Nicolae Ciucă a fost, în calitate de preşedinte al PNL, la Şcoala Politică “Gheorghe I. Brătianu” de la Sighetu Marmaţiei, a tinerilor liberali. Am fost şi eu la asemenea ”şcoli”, în vremea în care partidul era condus de Călin Popescu Tăriceanu. Demonizat ulterior de colegii săi, pentru alianţa electorală cu PSD-ul, Tăriceanu aşa a şi rămas în ochii liberalilor ”tradiţionali”, deşi ei înşişi au ales să-i ia chiar tovarăşi de guvernare pe pesedişti. Sau, mai bine spus, n-au avut de ales, pentru că le-a cerut preşedintele de facto al partidului, Klaus Iohannis. Mi-e imposibil să-mi şterg din memorie penibilul de care s-a acoperit slugarnica echipă cîştigătoare, acum mai bine de un an cînd, a pus ”în operă” voinţa prezidenţială de a-l impune la conducerea PNL pe Superman Câţu, act politic demolator asupra căruia încep să meditez cu suspiciunea că ar aparţine dibaciului pesedeist sub acoperire de la Cotroceni.

La Sighet, Nicolae Ciucă a rostit un discurs frumos şi bine scris, nici nu contează de cine; în cazul unui discurs politic, contează întotdeauna cine îl rosteşte şi îl asumă. Astfel, sînt sigur că multe din discursurile lui Iohannis au fost puse pe hîrtie de consilierul său Andrei Muraru, actualul ambasador, al cărui stil l-am recunoscut (inclusiv în cel cu ”Jo napot kivanok, pesede…”), aşa cum în discursul de la Sighet am recunoscut ”pana” fratelui său geamăn Alexandru, consilier al primului ministru pentru ”memorie” şi aşa mai departe – cam tot ce ţine de trecut, de vinovăţia românilor pentru Holocaust şi chiar şi de comunism, cînd e nevoie. Iar acum, la Sighet, a fost nevoie – pentru că, în mod ”tradiţional”, Şcoala politică a tinerilor liberali poartă numele lui Gheorghe Brătianu. Care, însă, nu mai are nicio legătură nici cu actualul PNL, nici cu doctrina şi nici cu acţiunea politică liberală din prezent.

Brătienii sînt doar un ”brand”, folosit fără acoperire şi, de fapt, fără niciun efect – pentru că puţini mai ştiu cine au fost: cu o oră pe săptămînă de istorie la şcoală, cu inexistenţa de facto a unui muzeu al Ororilor Comunismului (care funcţionează doar în cîteva birouri, de cînd a fost promulgată legea de înfiinţare a lui), de Brătieni mai ştiu specialiştii, şi cîţiva iniţiaţi. Dacă tinerilor liberali de la Şcoala politică şi chiar premierului li s-ar fi dat un extemporal cu privire la Brătieni şi rolul lor istoric, ca să nu mai zic de doctrina liberală, cred că puţini ar fi luat nota de trecere.

Ceea ce mai ştiu liberalii din doctrina lor se rezumă la o propoziţie, pe care o repetă ca un disc zgîriat: ”prin noi înşine”. Dar ei înşişi nu mai sînt aşa demult. Nici în propriile decizii, dictate de la Cotroceni, cu atît mai puţin în decizia politică şi administrarea ţării, ajunsă cu totul la cîrma, voia şi dispoziţiile Bruxelles-ului, ori, şi mai rău, a multinaţionalelor. Avem legi, de pildă, cu privire la încurajarea comercializării produselor româneşti: teoretic, în marile lanţuri de magazine ar trebui să se vîndă un anume procent de asemenea produse. Nu se întîmplă aşa ceva. Teoretic, ar trebui controlată calitatea importurilor provenite de la marile companii care desfac mărfuri alimentare, care sub aceeaşi etichetă, vînd în România produse de calitate inferioară; nici aşa ceva nu s-a făcut. În ţara noastră, spre deosebire de Polonia sau Ungaria, de pildă, nu contează ce mănîncă românii, dacă are etichetă occidentală.

”Prin noi înşine” nu are nicio valoare, atîta vreme cît agricultorii din România, de la producătorii de mere pînă la cei de carne de porc, sînt sufocaţi de importuri, care inundă supermarketurile. Merele româneşti, de pildă, sînt vîndute în Polonia la sub un leu kilogramul, iar acolo se face suc din ele, exportat mai apoi de fabricile poloneze. Noi aducem, pentru consum, trei sferturi din cantităţile de mere tocmai din Polonia. Cînd unii producători au luat de bună povestea cu ”prin noi înşine” şi au investit ei înşişi în utilaje pentru a produce suc de mere, s-au trezit că acesta nu poate fi vîndut nicăieri – şi povestea nu are de-a face nici cu calitatea, nici cu preţul. Ci cu politica ”protecţionistă” faţă de multinaţionale. Care nu are, la rîndul ei, de-a face cu doctrina ”prin noi înşine”.

La Sighet, premierul Ciucă a vorbit de o ”scurtătură spre viitor”, prin digitalizare şi cercetare, la două zile după ce la Ministerul cercetării, la o conferinţă despre siguranţa cibernetică, pe ecranul prezentării au apărut imagini pornografice. Ce-ar mai fi de comentat? Altfel, a cerut ”redefinirea ideologică” a unui partid aflat exclusiv la remorca deciziilor prezidenţiale dictate de la Cotroceni, care l-au adus de la 42% în sondaje, cît avea cînd s-a instalat la conducere guvernul Orban, artizanul moţiunii de cenzură prin care a dat jos guvernul PSD al Vioricăi Dăncilă, la doar 17% în prezent, după ”experimentele” lui Iohannis cu ”echipa cîştigătoare” a nefericitului Cîţu şi apoi punerea partidului sub comanda lui Ciucă. De fapt, subordonarea PNL-lui Marelui Stat Major al PSD-ului lui Ciolacu. Acum, liberalii sînt în situaţia în care orice reuşită, cît de mică, e însuşită de maşinăria de propagandă pesedistă, mult mai abilă şi rodată, în vreme ce fiecare eşec se aşeză ca o verigă la cătuşele liberale, partid prea strîns legat de Klaus Iohannis, ca să mai poată avea vreo iniţiativă proprie. Pentru PNL, ce e mai rău e că preşedintelui Klaus Iohannis nu-i mai pasă. Liberalii au fost  pentru el doar vehiculul prin care domneşte de aproape un deceniu peste români.

Situaţiile critice, precum cea în care se află în momentul de faţă PNL-ul, ar fi impus măsuri radicale şi riscante: ”ori la bal, ori la spital”. Un ”prin noi înşine” credibil, în gura premierului Ciucă, la Sighet, ar fi însemnat să spună, răspicat, ”gata cu amestecul Cotroceniului în treburile partidului, de-acum sîntem liberi să ne asumăm deciziile”. Şi prima, să fie ruptura alianţei care le-a fost impusă cu PSD-ul, în numele unei ”stabilităţi” cu care se îndreaptă sigur şi ”pas cu pas” după reţeta lui Iohannis, spre propriul dezastru. Astfel, printr-o lovitură politică şi de imagine, PNL-ul şi-ar recîştiga atît independenţa, credibilitatea, cît şi procentele pierdute. Aşa, în schimb, la Sighet a fost vorba de o altă ”acţiune”, ”bifată” pe o agendă de birou.