COMENTARIU Marius Oprea | Deh, Nicuşoare, le-ai făcut partid...

”Realitatea seacă e că leadership-ul USRPLUS, in marea sa majoritate, îl urăşte pe Nicuşor Dan. Ceea ce e cel puţin dizgraţios, ca să nu folosesc cuvinte mai tari, dat fiind că marea lor majoritate şi-au început carierele politice pe spatele muncii de peste un deceniu aĺ lui Nicusor”, afirmă un lider din USR, deputatul Tudor Benga.

Braşoveanul Benga, un librar de succes din oraş, deci un om trăit printre cărţi, e unul dintre useriştii de bun simţ. Membru în conducerea partidului, el recunoaşte într-o postare de ieri că ”marea lor majoritate şi-au început carierele politice pe spatele muncii de peste un deceniu aĺ lui Nicusor”. Cu toate acestea, consilerii locali de la Bucureşti, alături de cei ai PLUS, nu au votat bugetul Capitalei. Într-o postare de pe pagina sa de facebook, Tudor Benga face o necruţătoare analiză, pentru propriul partid, a comportamentul ”aproape pueril” al consilierilor locali de la Bucureşti, declarînd că Nicuşor Dan ar trebui susţinut, ca primar ”al nostru”.

Dar constată, ceea ce am constatat şi eu, că nu se întîmplă. Fie că ”faptul că noi ca organizaţie nu găsim calea să rezolvăm eventuale diferende cu propriul nostru primar ÎNAINTE de şedinţa de vot pe buget, tot nouă ni se întoarce în figură, indiferent câte fundiţe retorice i-am pune noi poveştii”, fie că ”ideea că Vlad Voiculescu e mofluz şi ţine ostatic Bucureştiul pentru un drept de semnătură”, ambele variante au acelaşi rezultat: ”câştigători vor ieşi tot şmecherii care joacă divide et impera de ani de zile”. Ceea ce n-a spus răspicat deputatul braşovean e că aceşti şmecheri nu trebuie căutaţi în afara, ci înăuntrul USR-PLUS.

Pe 31 mai 2017, într-o conferinţă de presă, Nicuşor Dan şi-a anunţat oficial demisia din USR: ”E o chestiune de onoare. Nu e nimic dramatic. O majoritate a decis să meargă într-o anumită direcţie. Nu cred că direcţia asta e bună”. Nicuşor Dan a luat această decizie după ce conducerea USR a decis să se implice împotriva referendumului pe tema familiei tradiţionale. Nicuşor Dan susţinuse că, luînd o poziţie tranşantă, USR ignoră o parte importantă din electoratul său, respectiv aripa conservatoare. Dar la Congres, militanţii de stînga, neomarxiştii din USR, susţinători ai priorităţii în agenda politică a partidului a obţinerii căsătoriei homosexuale, au presat pentru înlăturarea lui Nicuşor Dan. El susţinea familia tradiţională şi credea că e bine ca partidul să nu ia o poziţie tranşantă în chestiune. Şi îşi manifestase, implicit, dar grăitor, opţiunile intime conservatoare. Adică de bun creştin.

Pe Nicuşor Dan l-au dat afară din partid aceeaşi userişti care, prin diferite locuri din România, acolo unde au fost aleşi consilieri la locale (inclusiv la Braşov, oraşul lui Tudor Benga şi al meu) să refuze ostentativ-adolescentin depunerea jurămîntului cu mîna pe Biblie. Ceea ce relevă atît mai vechea, cît şi actuala orientare a partidului, întărită de alianţa cu PLUS (acum deja o fuziune), cu aceeaşi orientare anticreştină şi pro LGBT.

Asta e la suprafaţa lucrurilor. Mai în adîncime e vorba de faptul că, după succesul iniţial al USR, ”cineva” a considerat că jucăria asta e prea frumoasă şi bună ca să fie lăsată la îndemîna unor ”copii” şi că trebuie să pună mîna pe ea. Acest ”cineva” este aripa din umbra a ”moştenitorilor Securităţii”, căci nu degeaba s-a tot vorbit despre Coldea, ca ”păpuşar” al partidului şi de relaţiile lui apropiate cu Dacian Cioloş. Acesta din urmă ”se încălzea în culise”, după cum observa presa, încă dinaintea acelui congres al partidului la care, pe o temă aparent marginală, poziţia USR faţă de reefrendumul pentru familie, au reuşit să-l alunge pe fondatorul său.

Operaţiunea s-a făcut prin Cristian Ghinea, fost ministru al lui Cioloş. El, mai ales, l-a atacat furibund pe Nicuşor Dan în acele împrejurări. I s-au alăturat Dan Barna, Cosette Chichirău şi alţi ”comilitoni”. După plecarea lui Nicuşor Dan, a urmat o virulentă campanie împotrva referendumului, care s-a materializat şi în atacuri deosebit de violente şi vulgare la adesa Bisericii. USR s-a luat la trîntă cu Dumnezeu, precum bolşevicii lui Lenin la ‘917. Dar Revoluţia lor n-a avut şi nici n-o să aibă loc.

În primul rînd pentru că ideologia lui ”Nu!”, inclusiv la adresa familiei tradiţionale, e incosistentă. Nu ajunge să negi familia tradiţională, credinţa, să înjuri Biserica şi tot ceea ce ţine de tradiţie ca să cîştigi în bloc alegătorii de partea ta, cu excepţia homosexualilor şi a lesbienelor. Nu ajunge ca în schimb să te arăţi isteţ în postări, bun de gură la televizor, şmecher care filmează pe culoarele parlamentului deputaţii pesedişti care cască, atunci cînd tu însuţi, cînd crezi că nu te vede nimeni, dormi în strană.

Ceea ce a scos în evidenţă postarea lui Tudor Benga mi-a adus în minte de patosul maladiv al încrederii în forţele proprii de care au dat dovadă useriştii de atunci încoace. De orgoliul nemăsurat, cu iz adolescentin, în dorinţa de a-şi nega, insulta, şi acum – prin votul consilierilor USR-PLUS de la Bucureşti – de a-şi boicota propriul fondator. Dar ei nu sînt Nietzsche, care a decretat moartea lui Dumnezeu şi naşterea Supraomului, aşezat pe locul vacant. Sînt doar nişte pitici care, rămaşi fără Albă ca Zăpada, se ceartă între ei care să fie cel mai mare pitic de grădină. Deh, Nicuşoare, le-ai făcut partid…