COMENTARIU Marius Oprea / Florin Cîţu şi admiratorii săi: Ngoc, Novikov. Bermudez şi Hossain

Ce se întîmplă pe contul de facebook al lui Florin Cîţu este simptomatic pentru naşterea prematură a unui prunc mort: cultul personalităţii sale. Încercarea de a face din Cîţu un erou de basm care a salvat România s-a prăbuşit, cînd abia i se ridica temelia. N-a fost prielnic nici auditoriul şi nici ”materialul clientului”. Înainte de Congresul PNL-ului, ”echipacastigatoare” a trîmbiţat o vreme acest refren, dar fără succes: n-a prins, cum n-a prins nici postarea cu ”Superman”. Aş spune că a avut un efect taman pe dos.

Discrepanţa între poză şi personaj, în cazul lui Cîţu, a fost vizibilă mai ales la aCongres, în corul de vociferări al celor care încercau, fără succes, să împiedice misiunea de demolare a a PNL-ului, primită de ”Superman”, căruia i-a suflat în mantie toată crema serviciilor, mobilizată ca în vremurile bune ale lui Traian Băsescu. Cîţu a reuşit să pună mîna pe partid. Dar n-a reuşit să se şi impună ca atare, cu toate că a intrat într-o galerie istorică de personaje politice, ca preşedinte al liberalilor.

De ce? Poziţia sa seamănă mai degrabă cu o uzurpare de calităţi oficiale, decît ceva ce Florin Cîţu ar merita, iar modul în care a obţinut-o, pe 25 septembrie, la cel mai important eveniment politic al anului 2021 a fost mai degrabă o ”preluare ostilă”, decît rezultatul unui vot liber consimţit. La faţa locului, alegerea lui Cîţu, la care am fost martor ocular ”pas cu pas”, n-a adus cu un moment de sărbătoare, ci mai degrabă cu un prohod. 

Acum, pe pagina de facebook a lui Florin Cîţu mişună trolii, care-i dau like-uri de pe pagini de facebook cu nume arabe, ruseşti, vietnameze, sudamericane. Români nu prea se găsesc. Ca şi Nicolae Ceauşescu, Florin Cîţu pare mai iubit în ”ţările nealiniate”, decît în propria ţară. Pe propria pagină, concetăţenii săi îi detestă fiecare postare şi, cumva pe nedrept, îşi descarcă năduful asupra ei, chiar dacă e vorba de un anunţ nevinovat. E înjurat, pînă şi pentru că s-a dus să aprindă o lumînare, pentru victimele de la ”Colectiv”.

Motivul acestei dezlănţuiri de ură e că mulţi dintre cei care, de voie, de nevoie, au pus umărul la alegerea lui se simt trădaţi, de cînd cu prefigurarea alianţei cu PSD-ul şi acum îl înjură, din orice. Nimeni nu mai poate să creadă nici în faptele sale, nici în cuvîntul său. Sau, aproape nimeni: îl mai apără, cu încrîncenare Denise Rifai – uşor de înţeles, la fosta colegă a lui Rareş Bogdan. În loc, partidul a angajat în susţinerea preşedintelui său o armată de troli. ”Superman” s-a transformat în ”Saruman”, că tot vorbim de ”troli”. Cum să-l mai apere totuşi, şi cineva care e dezinteresat?

Sau, mai e cineva dezinteresat, după ce Cîţu e socotit ”crizatorul” ţării, ca să folosesc o formulă nouă şi prezidenţială? Şi cred că pe bună dreptate, atîta vreme cît el a condus guvernul, fiind responsabil atît de criza sanitară (el însuşi s-a proclamat coordonatorul vaccinării), cît şi de cea energetică, ca să nu mai vorbim de creşterile de preţuri. Cînd acestea se prefigurau, el îndatora ţara, pentru a-şi cumpăra partidul.

Pe de altă parte, cum se poate să nu se observe diferenţe atît de mari, între Florin Cîţu care spunea pe 25 septembrie ”cît sînt eu preşedinte al PNL, nu vom face alianţă cu PSD. Sînt un politician atipic, eu nu mint” şi acel Florin Cîţu, care spune pe 4 noiembrie că ”dacă reuşim să facem o guvernare stabilă cu PSD, e ok. Am găsit multe lucruri care să ne unească”? Una şi aceeaşi persoană, care, zice-se, nu minte. Şi care vrea în continuare să fie prim-ministru. Cu ajutorul prietenilor săi Ngoc, Novikov, Hossain, Angel Simulator şi al PSD-ului.