COMENTARIU Marius Oprea. Ludovic Orban nu uită şi nu iartă

Fără îndoială, într-un mod considerat de el deplin justificat, actualul preşedinte PNL Ludovic Orban consideră actul candidaturii lui Florin Cîţu la preşedinţia partidului drept un act de trădare, prin care a fost pus în situaţia de a-şi apăra funcţia, în faţa unor oameni pe care, politic, el i-a creat şi susţinut. Primul pe listă e fostul său ministru de finanţe Cîţu, care i-a fost „introdus la curte” de Alina Gorghiu, pe care Orban la rîndul său o detronase - un amănunt care, din nefericire pentru el, nu i-a dat de gîndit, la vremea respectivă. Era, e drept, o vreme în care Cîţu îşi juca fără greş rolul de slugarnic util (în genere, se foloseşte un termen, mai dur). Acum, e contracandidatul său, cu armele pe care şeful unui guvern, funcţie în care tot Orban l-a propus, le are la îndemînă.

Lupta a depăşit demult faza „cel mai bun cîştigă”, e una pe viaţă şi pe moarte, a depăşit demult şi graniţele interne ale partidului. Liderul împotriva căruia „s-au întors armele”, Ludovic Orban, care a fost „pus la zid” chiar de foştii lui susţinători, transmite un mesaj dur: nu uită şi nu iartă. „Nu îi voi mai ierta pe cei care fac rău PNL, pentru că nu mi se pare normal ca pe anumite conturi şi pagini de Facebook ale unor colegi care spun că sînt liberali, eu să fiu atacat mai des decât o pagină de Facebook a PSD”, le-a transmis Ludovic Orban tututor liberalilor, de la şedinţa cu cei din Călăraşi.

A susţinut că fundamentală e „omenia” şi că e un adevărat exerciţiu de forţă, ca „beţia puterii” să nu o anihileze, odată ajuns într-o funcţie care te plasează deasupra celorlalţi: „ambiţia mea a fost de a rămâne uman, de a rămâne om, indiferent cît de sus am ajuns. Ştiu foarte bine că orice funcţie ai, oricîtă putere ai, nu eşti nici mai înalt, nici mai frumos, nici mai deştept, nu vorbeşti nici neapărat mai bine, decît dacă te străduieşti, dacă evoluezi. Trebuie să foloseşti orice putere care îţi este acordată de oameni pentru a face bine, pentru a realiza nişte lucruri care să îmbunătăţească viaţa oamenilor, nu pentru a te face pe tine să te simţi mai bine şi, Slavă Domnului, aţi văzut de-a lungul istoriei cum oameni care păreau aşa, la locul lor, cînd au prins o părticică de putere mai mică sau mai mare, brusc au uitat cine erau”.

E aici un răspuns, implicit, la una din acuzaţiile care i-au fost aduse lui Orban, încă de la debutul campaniei alegerilor interne, din Partidul Naţional Liberal. Pe 17 ianuarie 2021, Rareş Bogdan dădea tonul atacurilor la adresa celui care-l pusese în funcţia de prim-vicepreşedinte al partidului, obţinîndu-i şi „derogarea de vechime” pentru a ocupa funcţia, la congresul anterior al liberalilor. Fostul jurnalist de la „Realitatea”, un om pe care personal îl preţuiesc, deşi nu-l mai pot înţelege, spunea atunci despre Orban, fost premier şi, prin această declaraţie, şi fost prieten: „cu excepţia unui singur om, toţi premierii care au ajuns la Palatul Victoria au ieşit de acolo trăncăniţi la cap. Au ieşit de acolo cu capul umflat. La toţi li se pare că, fără ei, universul nu mai funcţionează, că sunt mesianici pentru România şi pentru omenire şi, cu excepţia lui Emil Boc, restul s-au stricat la cap. Ludovic Orban, din păcate, în loc să rămînă omul care a fost, la rîndul lui i s-a umflat capul. Şi-a închipuit că e cîinele alfa, lupul alfa, omul fără de care România nu merge înainte, el le ştie pe toate”.

Atacurile lui Rareş Bogdan au continuat. El îl ameninţa ulterior pe Orban, într-un alt context că „dacă eu mă apuc să vorbesc, îl va durea stomacul rău de tot. S-ar putea ca nervii mei, care şi aşa sunt întinşi la maxim, să plesnească şi atunci lucrurile vor arăta extrem, extrem de rău şi nu cred că e bine pentru nimeni, în niciun caz pentru el".

În replică, Ludovic Orban s-a simţit obligat să răspundă imediat, tot atunci: „nu am niciun secret. Nimeni nu deţine despre mine informaţii cu care ar putea să-mi facă rău”. La care, Rareş Bogdan a replicat cu ironie: „E bine, înseamnă că este un fel de sfînt. Oricine greşeşte pe lumea asta. Numai Dumnezeu nu greşeşte. Dacă Ludovic consideră că nu a greşit şi că nu are ce să spună despre el este foarte bine. Primul pas este să ai o părere bună despre tine, după aceea să mai aibă şi alţii”.

Ei bine, în acest context, e clar că unul dintre cei vizaţi de declaraţia preşedintelui PNL, care anunţă de la Călăraşi că „nu uită şi nu iartă” va fi Rareş Bogdan, care deschide, sigur, după Cîţu, „lista lui Orban”.  Întrebarea, pe care nu încetez să mi-o pun şi să mă minunez, cînd văd unde s-a ajuns, este simplă: chiar merită, toată această risipă de forţe, neuroni, timp, energii, împinsă pînă la extrem, în pragul demolării singurului partid istoric rămas în viaţă în România, un personaj precum Florin Cîţu?