COMENTARIU Marius Oprea: ”Muie PSD, înjurătura care ne uneşte” (Gabriel Liiceanu, 2018); ”E momentul ca plăcuţele suedeze să se întoarcă pe partea cealaltă” (Vasile Dîncu, ieri)

Cum spune tot un slogan, mult mai vechi, de pe vremea USL-ului, dar actual şi el, ”PNL şi PSD, aceeaşi mizerie”. Astăzi mai sînt puţini cei care cred altfel. În intimitatea propriei conştiinţe, chiar şi mulţi dintre cei duşi cu arcanul în tabăra ”echipei cîştigătoare” cred la fel. O echipă care cîştigă Partidul Naţional Liberal, după formula ”operaţia a reuşit, pacientul e mort”.

A devenit, practic, imposibil pentru  politicienii din PSD să mai nege ”blatul” cu ”echipa cîştigătoare” a lui Florin Cîţu, care continuă să fie principalul favorit al alegerilor interne de la liberali, contrar oricărei logici şi doctrine a partidului. Şi contrar bunului simţ comun. Cîţu îşi contrazice, fără jenă, propriile afirmaţii recente, prin care spunea că PSD este ”duşmanul poporului” şi că nu se poate face nicio înţelegere cu acest partid. De o săptămînă, a fost reînviat de facto atît pactul între PSD şi PNL, aşa cum şi sloganul cu mizeria celor două partide a redevenit actual. În rest, ”proceduri”, invocarea Curţii Constituţionale şi alte subterfugii sînt apă de ploaie.

Ruşinea liberalilor nu mai poate fi ştearsă. ”Soluţia crizei”, de care vorbea Klaus Iohannis la întîlnirea virtuală cu corpul diplomatic, aceasta e – cîştigarea partidului liberal de către Cîţu, printr-o manevră de forţă, o preluare ostilă, cum se spune în lumea afacerilor din care vine bancherul repudiat, cu concursul PSD-ului, care devine astfel ”naşul” noului PNL, condus de ”echipa cîştigătoare”. Şi, probabil, un guvern susţinut din umbră de noii aliaţi, care-l vor fi ajutat pe premier să cîştige ”partidul său”, de fapt luat în antrepriză pentru Klaus Iohannis.

Se spune că politica e arta compromisului, fără compromitere. Aici, nici măcar compromis nu e. E doar o capitulare a unui partid istoric, forţat de voinţa unui singur om, preşedintele Iohannis şi de pretenţia lui absurdă şi lipsită de sens, de a-şi impune sluga credincioasă la conducerea acestuia. Şi armata de fricoşi şi înfometaţi de putere din PNL, care îl urmează. Dacă asta e soluţia pentru viitorul partidului şi ea este calea de urmat în viitorul acestuia, înseamnă că vorbim de o cu totul altă formaţiune politică, şi nu de ceea ce ştim din istorie că e Partidul Naţional Liberal.

Florin Cîţu s-a postat ieri pe contul personal de Instagram, închipuindu-se Superman, e dreptul său să creadă că e aşa. Dar, dacă asta cred şi cei din tabăra sa, nimic nu mă face să văd vreo diferenţă între ei şi aplaudacii comunişti. De fapt, aceasta este asemănarea fundamentală, de acum înainte, între PSD, moştenitorul cu acte în regulă a PCR-ului şi liberali.

Că PNL şi PSD au bătut palma, se vede clar din ultimele evoluţii parlamentare, care au culminat cu ”certificatul de naştere” al noii Uniuni Social-Liberale, semnat de facto, ieri, în plenul Camerelor Reunite, la votul asupra calendarului moţiunii de cenzură, cînd pesediştii i-au deschis cale liberă lui Florin Cîţu, spre a candida la competiţia internă din partid ca premier, cu pîinea şi cuţitul în mînă. Cu certitudinea că le va tăia şi primarilor PSD o halcă din PNDL3.

La schimb, liberalii au susţinut înfiinţarea comisiei de anchetă a preţurilor la energie cerută de pesedişti, prilej de ”joc de imagine” pentru aceştia, iar social-democraţii au blocat dezbaterea moţiunii de cenzură. A trecut mai puţin de o săptămînă, de cînd aleşii liberali se împotriviseră înfiinţării acestei comisii, la şedinţa Biroului Politic Naţional de vineri, prin vocea deputatului Florin Roman. Ieri, acelaşi deputat se pregătea să năşească el însuşi renaşterea alianţei, un ”anus contra naturii”, cum botezam pe vremuri naşterea Uniunii Social-Liberale.  

Moţiunea de cenzură împotriva Guvernului Cîţu, chiar dacă a eşuat, ne-a arătat noua faţă a PNL-ului. Un partid liberal care arată ca o caricatură. Ca Florin Cîţu în costumul lui Superman.

Aşa că Vasile Dîncu s-a considerat îndreptăţit să le întoarcă liberalilor jignirile trecute: ”L-am văzut pe Florin Cîţu spunînd nişte lucruri despre PSD care m-au şocat (...). E momentul ca plăcuţele suedeze să se întoarcă pe partea cealaltă acum”. Dîncu a mai subliniat că aceste schimburi de replici arată că  ”nu reprezintă un semn că am fi negociat noi cu domnul Cîţu”. Ceea ce nu înseamnă că premierul n-ar fi apelat la ei, ca să-şi păstreze scaunul.

Degeaba ţipa ieri pe culoarele Parlamentului pesedistul Daniel Ghiţă ”Barna penalul!”, adăugînd ”...şi Florin Cîţu e un penal”. Sînt artificii care nu-i mai păcălesc nici pe alegătorii lor, care s-au văzut tîrîţi în ultimii trei ani prin toate troacele, pentru a constata acum că tocmai aceia care-i împroşcau cu lături, după tonul dat de la Cotroceni, se îngraşă în continuare la putere, cu ajutorul votului lor. Aleşii celor două partide s-au înfrăţit, în aceeaşi mizerie.