COMENTARIU Marius Oprea | Puci la Patriarhie

E mare tulburarea în sînul Bisericii Ortodoxe. Patriarhia a răspuns aspru solicitării ÎPS Teodosie al Tomisului, de ridicare a Arhiepiscopiei Dobrogei la rang de Mitropolie. Sub girul Prefericitului Patriarh, au fost reamintire gesturile de sfidare şi nesupunere din timpul pandemiei, făcute de înaltul prelat de la Constanţa. E drept, nici ”a doua Înviere” de anul trecut, nici pelerinajul la Grota Sfîntului Andrei şi nici alte gesturi ale Întîistătătorului din Arhiepiscopia Tomisului n-au fost bine primite la Patriarhie. Şi nici mai multe neorînduieli din interiorul eparhiei. Dar pînă acum, s-a aşternut tăcerea în legătură cu ele. Însă cînd s-a umplut paharul, Patriarhul Daniel a răbufnit. Şi s-a întîmplat în legătură cu cererea ridicării Arhiepiscopiei la rang de Mitropolie.

Şi nici ÎPS Teodosie n-a rămas dator. E dihonie în sînul Bisericii, sau doar o neînţelegere? Sper din tot sufletul să fie vorba de ceva trecător. Ierarhul de la malul mării i-a răspuns, cumva sfidător, Patriarhului Daniel: ”Numai Dumnezeu poate să-mi dea sancţiuni”, spune el. Parţial, e adevărat. În eparhia sa, după cum sînt legile bisericeşti, ÎPS Teodosie este cel ce hotărăşte. Dar cînd e vorba de eparhia sa în ”economia” generală a BOR, lucrurile se schimbă.

Ridicarea la rang de Mitropolie a Arhiepiscopiei Tomisului nu e un simplu act administrativ. Ea, ca şi în cazul canonizărilor, nu e o decizie care se ia pe ”repede înainte”. Oricîte argumente ar exista şi oricît adevăr istoric s-ar afla în spate. Şi, în asemenea caz, nu presiunile sînt cele care rezolvă situaţia, nici acuzaţiile de o parte şi de alta şi nici sfidarea.

ÎPS Teodosie a făcut, evident, în mai multe rînduri pe parcursul pandemiei, notă discordantă şi a dat dovadă de ”neascultare” – iar în apărarea sa a invocat voinţa credincioşilor şi ocrotirea lor, faţă de ingerinţele autorităţilor, prin restricţiile impuse. ”Acţiunile pe care le-am făcut au fost în sensul de a nu rămâne creştinii singuri, eu nu mă dezic de ce am făcut, am vrut să fiu în rugăciune cu toţi credincioşii şi de fapt am făcut la cererea lor: să nu opriţi rugăciunea că noi suntem în întuneric fără să ne faceţi liturghie zilnică şi fără acatist. Ştiţi că până s-au deschis bisericile făceam acatist în fiecare seară şi aveam cu mine mii de oameni”.

Restricţiile impuse Bisericii, e drept, au fost adesea disproporţionate, chiar absurde şi sfidătoare. De Paşti, bisericile au fost închise, dar de alegeri, cu o rată mai mare a îmbolnăvirilor, s-au deschis cabinele de vot. ÎPS Teodosie a înţeles şi a sancţionat, în felul său, fariseismul politicienilor, nemairespectînd litera Evangheliei – ”dă-i Cezarului ce-i al Cezarului”. Şi a făcut-o de multe ori apăsat.

Dar nu despre asta e vorba. Înfiinţarea Mitropoliei Tomisului este adevăratul ”măr al discordiei”. Cu tot răspunsul răspicat al Patriarhiei, Înaltul Teodosie spune că va continua demersurile: ”Da, bineînţeles, cum să nu fac demersuri. Cum spune Sfântul Apostol Pavel, cum să nu mărturisesc mai departe adevărul, dacă nu mărturisesc însemnează că încep să mor, pentru că a mărturisi însemnează viaţă. Mitropolia a fost o realitate şi dacă Dumnezeu va voi, va fi. De Dumnezeu depinde, nu de oameni”, a mai spus ÎPS Teodosie. Deşi, pe de altă parte, se contrazice: spune că ”la cererea lor am făcut şi intervenţii pentru mitropolie, la dorinţa credincioşilor am făcut aceste rugăciuni”.

În cazul de mai sus, conflictul între ÎPS Teodosie şi Patriarhul Daniel are o miză despre care nici o parte şi nici cealaltă nu a vorbit deschis. Este vorba de schimbarea rînduielii seculare a Bisericii. Deşi adevărata cauză e sugerată, atunci cînd în răspunsul Patriarhiei se arată că ”solicitarea transmisă la Patriarhia Română de către Arhiepiscopia Tomisului este insuficient argumentată, deoarece ridicarea Arhiepiscopiei Tomisului la rang de mitropolie nu constituie o necesitate misionară, actuală, ci mai degrabă o ambiţie personală a Chiriarhului său”.

E simplu. Dacă Arhiepiscopia Tomisului devine Mitropolie, atunci, istoric vorbind, ea va fi cea mai veche mitropolie din Patriarhia Română şi, potrivit rînduielii cutumiare, întîi-stătătorul ei are şi întîietatea succesiunii la Scaunul Patriarhal. Deci nu Mitropolitul Moldovei (ca pînă acum) va fi cel care urcă pe acesta, ci acela al viitoarei (şi deocamdată incertei) Mitropolii a Tomisului.

Nu se spune acest lucru pe faţă, dar e vorba de un fel de ”puci” la Patriarhie. Trist, dar aşa stau lucrurile. Şi sînt mîhnit, pentru că l-am admirat pe ÎPS Teodosie pentru curajul său. Dar uneori curajul dă în nesăbuinţă şi poate cădea chiar în păcatul trufiei. Sper din tot sufletul să nu am dreptate.