COMENTARIU Marius Oprea: Surpă ”Manole” ctitoria lui Isărescu?

Aici, tinde să se încheie un război lung, dus între guvernatorul Băncii Naţionale, Mugur Isărescu, şi detractorii săi din ultimii ani, avîndu-l ca vîrf de lance pe Lucian Isar, secondat de avocatul Gheorghe Piperea şi senatorul Daniel Zamfir, fost PNL, apoi ALDE (acum PSD). Fiecare dintre aceştia a aruncat cîte o vorbă, a fost la cîte o emisiune, ba cu atacurile la bănci în timpul crizei din 2008, ba cu aurul de la Londra, dar miza cea mare abia acum se joacă. Vor încerca să-l aducă pe Mugur Isărescu la nivelul lui Băsescu, ajuns un amărît de Petrov? Va fi demonizat Isărescu, alias ”Manole” în arhivele Securităţii, după cum a anunţat cu ceva ani în urmă ”România liberă”, folosindu-se un precedent într-adevăr odios? 

 

Compromiterea lui Mugur Isărescu, a imaginii sale externe mai ales, prin trasformarea într-un umil turnător ”cu acte” la Securitate este într-adevăr de luat în seamă. E o lovitură şi pentru România. Dar poate asigura demersul CNSAS eliberarea locului de guvernator al Băncii Naţionale, la care Lucian Isar visează de ani buni, cu ochii deshişi? Teoretic şi după lege, nu. Dar Isar speră să-l ocupe mai uşor, în toiul scandalului politic care probabil se va isca, prin sprijinul pe care i-l poate asigura soţia, senatoarea PNL Alina Gorghiu. Şi cu ajutorul prietenilor care-l secondează, în lupta împotriva lui Isărescu. Avocatul Piperea este cel care a cerut la CNSAS verificarea lui Mugur Isărescu, întrucît, prin modificarea legii, se puteau obţine referinţe despre posibila relaţie a guvernatorului BNR cu Securitatea. Şi răspunsul a venit, iată, prin decizia CNSAS de a trimite la instanţă documente care atestă colaborarea lui Mugur Isărescu cu Securitatea. Decizia finală e a instanţei, dar ea nu atacă în niciun fel funcţia ocupată de prezumatul vinovat. Actul CNSAS înseamnă, conform legii, că au fost găsite documente care atestă transmiterea de informaţii către Securitate, prin care s-au încălcat drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. A făcut Isărescu aşa ceva? 

 

Mai demult, în singurul interviu care atingea această temă a colaborării cu Securitatea, guvernatorul spunea că înainte de 1989, la Insitututul de Economie Mondială ”am avut multe întâlniri în acea perioadă cu cercetători, cu jurnalişti străini, cu diplomaţi, şi am plecat de mai multe ori în străinătate. Desigur, cu acceptul, aşa cum era atunci, al instituţiilor statului. Şi cu referinţe pe care angajaţii şi le scriau între ei, ca garanţii reciproce. Orice eventuală altă aşa-zisă referinţă nu poate fi decît un prefabricat, aşa cum au fost multe pe această temă, din 1989 încoace. În 27 de ani, tot ce se făcea acolo a fost verificat şi răsverificat. Aşa că eventualele insinuări care pot apărea, nu pot fi decît noi episoade din lunga listă de strădanii, de a fi acuzat cu orice preţ de către aceiaşi oameni care şi-au făcut un subiect cotidian din persoana mea”. Să fie aşa, să fie altceva, în ceea ce a găsit acum CNSAS-ul, un fapt petrecut într-un trecut amnezic? Vom afla curînd şi vom putea judeca, după mintea şi cugetul fiecăruia dintre noi. 

 

Guvernatorul BNR Mugur Isărescu are, ca şi Băsescu, la sertar mai multe adeverinţe de necolaborare, dar ele nu mai contează, atîta vreme cît documente noi îndrituiesc instituţia să ajungă la alte concluzii – ceea ce s-a şi întîmplat, iar CNSAS a sesizat instanţa. „Colegiul a aprobat Nota de Constatare”, spune comunicatul instituţiei. Probabil că au decis că s-au întrunit cele trei elemente constitutive: să fi semnat un angajament de colaborare, să fi scris note informative, să fi adus atingere drepturilor şi libertăţilor omului, prin conţinutul lor. A fost un vot politic, pe un dosar încropit, doar aşa, ca să mai iasă de-un scandal, ori dosarul trimis la instanţă conţine într-adevăr asemenea probe? Votul ar fi înclinat oricum în defavoarea guvernatorului BNR în orice situaţie, pentru că Mugur Isărescu nu e iubit de pesedişti, dar nici liberalii nu se dau tare-n vînt după el. Şi cei doi inamici politici şi-or fi dat mîna, măcar în Colegiul CNSAS, împotriva unui mai vechi duşman comun, scormonind prin hîrtiile de la Institutul de Economie Mondială, o instituţie-paravan a Securităţii, aflată practic sub controlul total al acesteia şi unde nu mişca nici musca, fără să raporteze unde merge, ce face, ce bîzîie ea şi ce bîzîie celelalte.

  

Mugur Isărescu e o nucă tare. E ca un fel de Arafat al finanţelor de la Banca Naţională, unde face treabă din ’90 încoace, astfel încît crizele, oricît de grave au fost pe aiurea, noi le-am trecut totuşi fără ca România să ajungă o ţară unde nu mai găseşti piatră pe piatră, cum s-a întîmplat în multe alte locuri, acum un deceniu şi cum s-ar putea întîmpla, de acum încolo, în criza care ne aşteaptă. Ba dimpotrivă: cu toate crizele traversate, BNR-ul a acumulat o rezervă de aur şi de valută care ne dă senzaţia unui confort, în comparaţie cu alţii care stau mult mai rău, în pragul crizei economice de după coronavirus, care se anunţă fără precedent. Spun asta fără să fiu un cunoscător al finanţelor, ba dimpotrivă, sînt un om care abia la 50 de ani a învăţat să plătească cu cardul şi să aibă încredere în el.

 

Principalul rival al lui Mugur Isărescu e pretendentul la şefia Băncii Naţionale Lucian Isar, actualmente reprezentant al României la Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), o funcţie care are mai degrabă legătură cu soţia decît cu meseria, unde primeşte 11.000 de lire sterline pe lună salariu. La viaţa lui, din cîte am citit, Isar a lucrat la două bănci. De la Bancpost a plecat după ce Isărescu i-a blocat nişte manevre speculative în timpul crizei din 2008, iar de la Banca Feroviară a lui Valer Blidar, cu care Isar se judecă şi acum pentru nişte restanţe băneşti (salariul lui era de 600.000 lei pe an) şi-a pierdul locul în ”consiliul de supraveghere” prin ”reorganizarea” acestuia. Mai are însă şi un alt fel de pregătire, i-am spune şi ”proptea”: e absolvent al Colegiului Naţional de Apărare şi a făcut studii la Institutul Naţional de Informaţii, şcoala de ofiţeri a SRI-ului. E deci un finanţist ”bine acoperit”. Acum, la Londra, pare a avea o viaţă uşoară şi, în orice caz, un salariu bun. Dar ar zbura într-o clipă în fotoliul Guvernatorului. Numai că acesta e încă ocupat. Şi dacă ”Manole” a existat, şi dacă a fost la fel de ticălos ca ”Petrov”, legea nu prevede, nici într-un caz, nici în celălat, decît o sancţiune morală, din partea noastră, a cetăţenilor informaţi. 

 

Să aşteptăm deci şi să vedem, cît de vinovat e faţă de semeni Manole. Apoi putem să-l judecăm, să-l detestăm, să-l socotim un Iudă. Putem să ridicăm şi piatra. Dar, cu ochii pe semnătura pe care o poartă bancnotele din buzunarele noastre, care încă au o valoare, şi cu care încă, de bine, de rău, se mai poate cumpăra ceva, zic să o lăsăm frumuşel jos. Să-l lăsăm să-şi facă meseria. Că vin vremuri grele şi oameni pricepuţi avem puţini.