COMENTARIU Marius Oprea: Vidanja bogatului în curtea săracului

Ce-ar mai fi fost de investigat de către Ministerul Mediului aici, a spus acea femeie în cîteva cuvinte, iar restul s-a putut afla din imaginile pe care le-a postat. Anume, că vidanja cu pricina a adus acolo şi a deversat, ca să nu mai plătească taxa de ecologizare de la centrele de epurare a apei, ceea ce colectase dintr-o zonă rezidenţială de vile, care nu sînt racordate la reţeaua curentă de canalizare. Apoi, o simplă căutare pe google a putut arăta, în cîteva minute, şi restul. Am găsit, de pildă, firma proprietară a cisternei: aparţine lui Petru Pantale, ca acţionar majoritar. Acest domn Pantale şi firma sa au concesionat, cu mai mulţi ani în urmă, pentru 29 de ani, sistemul şi lucrările de aprovizionare cu apă, canalizare şi alte lucrări publice din Chiajna; aceste contracte cu primăria au depăşit deja ordinul milioanelor de euro. Firma beneficiară e socotită ”firma de casă” a primarului Mircea Minea, de la ALDE. Dar nu despre ea e vorba aici, pentru că nu fac o investigaţie de presă, ci exprim o opinie, e vorba de un simptom al societăţii noastre, din ce în ce mai des întîlnit: despre nesimţire.

Într-adevăr, în Chiajna sînt mai multe cartiere rezidenţiale de vile care utilizează exclusiv sistemul de vidanjare, pentru că nu sînt racordate la reţeaua de canalizare, aflată încă ”în amenajare”. Aşa că, în conformitate cu contractele încheiate cu primăria, firma de canalizare se ocupă deocamdată de vidanjarea zonei. Şi ceea ce am văzut cu ochii noştri la televizor a văzut şi secretarul de stat Fechet, de la Mediu: o ditamai vidanja de la firma care are contract de apă-canalizare cu primăria Chiajna, în plină acţiune de deversare a dejecţiilor.

Dacă oricine poate arunca dejecţii unde găseşte un loc convenabil, ferit, numai pentru că face profit, prin aceea că nu le duce acolo unde le e locul, dacă acest fapt e posibil, dacă acest fapt nu e prompt şi imediat pedepsit, asta arată că nu poţi cere măcar un minim elementar de respect, din partea autorităţilor. Şi, în atare condiţii, nici autorităţile nu merită niciun fel de respect din partea cetăţeanului. Gradul de insalubritate al unei societăţi îi defineşte nu doar nivelul scăzut de civilizaţie, dar mai ales nivelul de corupţie şi subdezvoltare al instituţiilor sale. De aici vine şi expresia de ”republică bananieră”. Scena filmată de acea doamnă e demnă de o asemenea republică.
 
Sînt oameni care din afaceri cinstite, din contracte onorate cu statul şi-au construit firme, cariere, au făcut profit şi e de la sine înţeles să fie aşa. Vreau să sper că aceştia ar fi majoritari, dar încep să am îndoieli. Îndoielile mele vin din aceea că am văzut (şi asta e, de fapt, grav, simptomatic şi de speriat) cum un oficial înalt, demnitar din guvern, secretar de stat în Ministerul Mediului, vorbea ca un om oarecare, despre o problemă care-l priveşte prea puţin. Nu mai avea mult şi ar fi spus că, de fapt, ce atîta caz, e doar o vidanjă cu rahat, golită într-un şanţ. Iar doamna care a sesizat deversarea era mai informată, aplicată şi mai bună cunoscătoare a prevederilor privind protejarea apelor, cît şi a pericolelor pe care îl reprezintă o asemenea deversare a dejecţiilor pentru pînza freatică, decît demnitarul însuşi, responsabil cu protejarea mediului.

Pentru cel din urmă, lucrurile ar putea rămîne aşa, problema nici nu există, ce mare lucru că s-a deversat mizeria dintr-un cartier al bogaţilor, într-o zonă mult mai puţin protejată de bariere şi supravegheri video, a ”săracilor” de la bloc? Toate sînt în regulă, e o situaţie provizorie, pînă cînd firma unui asemenea bogat îşi va respecta angajamentele contractuale şi va reuşi să introducă sistemul de canalizare şi în propriul lui cartier de vile. Pentru cei doi e o problemă nu că aşa ceva se întîmplă, ci pentru că se află. Problema noastră e, pe de altă parte şi că de prea multe ori se întîmplă ca un demnitar să ajungă, în multe cazuri, în funcţia lui nu pe merit, ci pentru că, precum cel care a deversat cinsterna cu rahat în canalul lîngă Lacul Morii, poate.

Şi se întîmplă, de fapt, mult mai multe decît deversarea unei vidanje. Dacă eşti bogat, poţi schimba şi harta ţării. Acum aproape şapte ani, tot în presă apăreau sesizări potrivit cărora, după cum arătau imagini din satelit, furnizate atît de Agenţia Naţională de Cadastru, cît şi de Google Earth, că în urma unor lucrări asociate cu construirea unui restaurant cu piscină, în zona localităţii Vînătorii Mici, albia rîului Neajlov a fost mutată cu o sută de metri. Domnul Pantale, patronul restaurantului şi al piscinei, acelaşi cu patronul vidanjei deversate la Lacul Morii, a refuzat atunci dialogul pe această temă, spunînd doar că ”am fost la Apele Române, am primit un avertisment şi cu asta vă doresc o zi frumoasă”. Un avertisment va primi poate şi acum. Iar noi rămînem tot cu o zi frumoasă. Şi vom considera drept ”zi frumoasă” fiecare zi a săptămînii, în care pe strada noastră nu apare nicio vidanjă, pentru a ne arăta cum funcţionează şi la ce nivel e statul de drept în România.