COMENTARIU Sorin Avram: Românii, ţinuţi departe de Opera Română

 

 

Actul I 

 

Tenorul Teodor Tudor Ilincăi se prezintă: ”Am cântat în majoritatea operelor importante din lumea asta. În Germania, toate operele importante, Munchen, Berlin, Hamburg, Frankfurt, în Franţa, Paris, Marseille, Touluse, în Elveţia, Laussane. (...) Am ratat, dar nu din vina mea, Scala şi Metropolitan, din cauză că a venit pandemia. (...) În luna mai ar trebui să fiu la opera din Bilbao să cânt Tosca”. 

 

Actul II

 

Tenorul Ilincăi vorbeşte despre modul cum îi privesc mai marii din România pe artiştii români care urcă pe scenele sin străinătate: ”La Bruxelles am cântat. A venit cineva să mă vadă la Bruxelles? Vreun politician român, pentru că acolo se perindă foarte mulţi politicieni. Măcar ambasada ar trebui să aibă grijă de noi. La Paris am primit un buchet de flori doi români. Am urcat pe scenă doi români, în <Madama Butterfly>, în 2016. Ambasada ne-a trimis amândurora un buchet de flori pe care l-au lăsat la recepţie. Nici măcar nu au venit să le salute. Nimeni. Asta însemnăm noi pentru politicianul român”. 

 

Actul III 

 

Teodor Ilincăi spune că, în ciuda carierei sale impresionante, nu ar fi fost angajat de nicio operă din România dacă nu ar fi întâlnit-o pe Beatrice Rancea, managerul Operei Naţionale Române din Iaşi: ”Doar doamna Rancea a considerat că eu merit să fiu angajat la o operă din ţară”. Referitor la Opera Naţională Română din Bucureşti, tenorul spune că ”acest manager (Fănel Ignat - n.a.) angajează numai anumiţi oameni, anumiţi regizori cu care colaborează în permanenţă, dar nu există un singur regizor pe lumea asta. Apoi, angajează cântăreţi din străinătate, cu predilecţie din Serbia, vechile lui prietenii. Aceşti cântăreţi din Serbia la ei acasă nu cară nici măcar tava. Cântă, probabil, o replică, două pe spectacol. La Bucureşti sunt aduşi ca vedete. Adică, tu inviţi sârbi, le dai o grămadă de bani şi pe români îi ignori în totalitate. Români care-şi doresc foarte mult să cânte la opera din Bucureşti, poate şi cu onorarii mai mici”. 

 

Actul IV 

 

Tenorul Ilincăi îi prezintă pe artiştii români care poate şi-ar dori să cânte la Bucureşti, dar sunt ignoraţi: ”George Petean este baritonul cu vocea cea mai frumoasă pe care am ascultat-o pe acest pământ. Se ştie de el în România? Prea puţin. A cântat la radio de câteva ori în concert. Adela Zaharia a câştigat Operalia, concursul lui Placido Domingo. A venit vreodată la Bucureşti? Poate o dată, poate o singură dată să fi venit. Adrian Sâmpetrean, vocea cea mai frumoasă şi mai profundă pe care am ascultat-o vreodată. Cântă la Bucureşti? A cântat vreodată la Bucureşti? O singură dată. Anita Hartig a cântat, la fel, o singură dată la Bucureşti. Colegii mei ar veni să se angajeze în România, pentru că salariile nu sunt de neglijat şi în ţară la tine te simţi altfel. Ei, aceşti români, aceşti colegi ai mei foarte buni sunt scârbiţi, nici nu mai vor să audă de România”. 

 

Actul V 

 

Teodor Ilincăi vorbeşte despre tinerii formaţi în străinătate, dar care nu au loc în România din cauză că nu profesionalismul este criteriul după care se fac angajări: ”Profesionalism? Nu există aşa ceva în România. Există 2%, 3% profesionalism. Restul este pilăraie. Se angajează pe prietenii, se angajează pe amantlâcuri şi pe alte interese, dar niciodată în ultima vreme nu s-au făcut angajări pe bază de profesionalism. Sunt tineri în străinătate pe la studiouri de operă care ar veni să ocupe un post în România, dar cu ce calitate ar veni, cum ar ridica nivelul culturii din România... Există probleme foarte mari în toate operele din ţară. Sunt angajaţi, sunt oameni care nu mai profesează sau care nu mai pot să profeseze şi ţin posturile ocupate, din păcate”. 

 

Actul VI 

 

Teodor Ilincăi ssuţine că este ignorat în România pentru că este prea vocal. Nu pentru că este vocal pe scenă, ci în afara ei, în sensul că de fiecare dată când are ocazia vorbeşte răspicat despre probleme existente la operele din ţară. Tenorul spune cu regret că înainte de a ajunge o operă de trei parale, ”Opera din Bucureşti era una dintre cele mai bune opere din lume. Erau cel mai mari voci acolo. E păcat ce se întâmplă”. Teodor Ilincăi s-a gândit să meargă în audienţă la preşedintele României şi la premier pentru a le vorbi despre problemele existente în sistem: ”M-am gândit să fac o asociaţie şi să merg în audienţă la Klaus Iohannis, poate la domnul prim ministru, ca să vorbim pe şleau despre aceste probleme reale”. 

 

Final. 

 

La radio sunt ştirile. Este vorba despre cea de-a doua fază a campaniei de vaccinare anti-COVID, reluarea cursurilor în şcoli, despre principiul meritocraţiei care ar trebui să guverneze societatea şi despre apelul oficialilor români adresat specialiştilor aflaţi în străinătate de a reveni în ţară pentru a construi ”România normală”. 

 

Al doilea final.