COMENTARIU Valeriu Şuhan: Fugiţi că ne mănâncă pe toţi

Fugiţi că ne mănâncă pe toţi

Cine-şi mai aduce aminte de bancul cu poanta asta, bine, cine nu, îmi pare rău, dar nu pot detalia că mă leagă.

Oricum, cam asta ne sugerează Ro-Alert gestionat de onorabilii de la butoanele puterii.

Să fugim mâncând pământul de covidul care ne înconjoară pândind perfid momentul să ne doboare.

Felul în care ieri, sistemul ăsta a băgat groaza în noi şi nu o dată ci de două ori, la interval de juma’ de oră, în română şi engleză că deh, băieţi cizelaţi, este o mostră de grobianism. Sau de mârlănie.

Ca nu cumva să scăpăm cu inima întreagă, au lăsat jumatea aia de oră diferenţă între ele.

Adică, bă nene, nu le-a crăpat inima la toţi, nasol, stai să le-o mai dăm o dată, ca să-i săturăm, mai ales că tot s-au englezit.

Indisciplinaţii ăştia -adică noi- care umblă aiurea prin cârciumi, pe la teatre şi spectacole, bezmetici ai străzii, iresponsabili şi năuci, nu se mai potolesc odată, şi-au zis.

Şi-atunci, zbang cu roalertu’ !

Las’ că-i lucrăm la mansardă şi le facem creierii muci.

Şi-aşa au făcut !

Ne-au dat-o de mulţi mai aveau puţin şi căutau adăposturile ALA, că vine covidu în picaj.

Ştiam cu toţii încă de o zi înainte, că urmează înăsprirea măsurilor de protecţie, toate mass media, de toate felurile, transmiteau încontinuu ştirile astea, însă nu, mai trebuia ceva.

Şi au găsit !

Un sistem benefic ca principiu, transformat în măciucă, plesnind fix în capetele noastre, oricum prinse în chingile fricii de contaminare cu virusul ăsta venind de aiurea.

Că metoda asta e jegoasă e clar, dar ce-o fi fost totuşi, în capul lor ?

Mi-e foarte greu să cred că nu s-a gândit nici una dintre minţile luminate care au decis chestia asta, că efectul asupra oamenilor poate fi dintre cele mai grave.

Că panica ar putea pune stăpânire pe unii dintre ”dragii români”, că sunt oameni maturi şi copii sau adolescenţi care primind un asemenea mesaj absolut inutil în context, ar putea fi marcaţi psihic într-o manieră periculoasă.

Insist asupra inutilităţii mesajului de ”avertizare”, pentru că ea este cheia.

Ignorarea inutilităţii poate fi consecinţa a doar două stări, prostia sau ticăloşia.

Nu ştiu pe care dintre ele s-o numesc, pentru a le-o atribui.

Indiferent care ar fi, o merită din plin.

Asemenea demonstraţie de lipsă de empatie, de respect, de grijă, de bun simţ până la urmă, este dovada inclusiv, a unui comportament aberant, rupt de realitate, meschin şi schizoid.

După cum e lesne de constatat, nimic nu-i face pe oamenii ăştia să înţeleagă că maniera asta agresivă dusă iată, până la extrem, nu-i ajută să-şi atingă scopurile. Chiar meschine fiind.

Unele dintre ele sunt vizibile cu ochiul liber, dar altele sunt dintre cele cărora le poţi intui doar vag conturul, ceea ce face ca impresia de ruptură să fie tot mai pregnantă.

Pe agenda conducătorilor noştri nu suntem noi, ci ei. Exclusiv.

Că Petrică ăla din povestea sa cu lupul, şi-a luat-o până la urmă de prost ce era, minţind în legătură cu pericolul, e treaba lui, c-aşa-i povestea.

Dar Petrică ăsta al nostru, personaj multiplu, n-a învăţat nimic din poveste, deşi ar fi trebuit.

Bă Petrică, vezi că te hau lupu’…