COMENTARIU Valeriu Şuhan: Hai, noroc!

Hai, noroc !

Long time, no see…

Asta e, regulile trebuie respectate chiar dacă uneori, nu ne plac.

Eu le-am respectat, dar recunosc, m-am cam ofticat. Acum, a trecut. Faţa la joc !

Au trecut şi alegerile, aşa că probabil suntem cu toţii pregătiţi pentru o viaţă mai bună. Chiar şi în pandemie.

Bună, pe naiba ! Pare că speranţele noastre s-au dovedit deşarte, iluzii aiurea, lăsându-ne cu buza umflată şi cu beleaua asta pe cap.

Evident, mă refer la covidu’ ăsta, nu vă gândiţi la altceva. Deşi, de ce nu până la urmă ?! Motive sunt ”la greu”...

În rest, am revenit iată, la tâmpeniile de zi cu zi care ne fac viaţa amară, ca şi cum nu ne-ar ajunge ticălosul ăsta mic.

Aceleaşi figuri triste din cauza constipaţiei intelectuale cronice, stupizi în funcţii înalte, perfizi mutilaţi de prostie, impotenţi funcţional şi analfabeţi cu ştaif, ca un gablonz ieftin şi de prost gust.

Ridicolul pe care îl inspiră nu-i deranjează pentru că şi-au atins ţelul. Sunt la butoane şi asta e tot ce contează.

Ciordeala e maximă iar pandemia e ocazia nesperată de a se ascunde în urgenţa, sau alerta sau ce dracu’ or mai inventa, ca să o ardă pe achiziţii grase, umflate la preţ, pe măsura lăcomiei de neam prost.

Au trecut opt luni de chin şi vor mai urma încă destule pentru ca unii dintre noi s-o ia pe arătură, iar distinşii continuă să ne uimească cu minciunile, prostia şi ticăloşia lor, mai endemice decât pandemia însăşi.

De acolo de ”sus” totul se vede ca fiind perfect, totul merge strună, numai noi, prostimea, ne dovedim în faţa lor, mărimile, a fi indisciplinaţi, nerozi, singurii responsabili pentru ”cumpăna” în care am ajuns.

Ne-au îndatorat cu voluptate tâmpă şi aere de savanţi zbanghii, pe sume imense, au distrus industrii, au provocat pierderea unui milion de locuri de muncă, dar de-acolo de unde sunt, ei văd că totul merge bine.

Chioşpalii...

Şcoala a ajuns un simulacru stupid cu vădite accente de prostie crasă din partea celor responsabili şi asta e ceea ce vom plăti scump în câţiva ani şi pentru mult timp.

Din păcate, pe mai nimeni nu interesează treaba asta. Nu e suficient de importantă în economia gândirii exclusiv ”politice”, care domină puturos viaţa socială a României.

Alegerile astea care tocmai s-au terminat, mi-au confirmat fără echivoc faptul că democraţia s-a epuizat sau e pe cale să se epuizeze. Tocmai acum, când ne mai obişnuisem şi noi cu ea, cât de cât.

Părea chiar, că ne place.

Ceea ce ne-a rămas sunt istericalele, tupeul nemărginit, ipocrizia, hoţia în forma ei cea mai odioasă şi minciuna debitată cu o convingere care frizează patologicul.

După alegerile astea, dacă rămâi optimist în viitor, e posibil să fii interpretat ca aiurit.

Ei bine, consideraţi-mă aiurit. Nu o să-mi ia nimeni aiureala asta de a fi optimist şi încrezător.

Totul e să nu mă interneze pe undeva că modele istorice există iar minţile unora imaginează deja tribunale ale poporului şi să mă lase să mă bucur de ceea ce a mai rămas din democraţia la care am visat.

Şi mai ales, să mă lase să mă bucur de România mea.

După cum ziceam...

Hai, noroc !