COMENTARIU Valeriu Şuhan: Le-a trecut prin cap să desfiinţeze o funcţie extrem de importantă - Sectoristul

Redăm comentariul semnat de Valeriu Şuhan:

Brăila, oraşul nostru port la Dunăre, vestit cu zeci de ani în urmă pentru a fi fost centrul comerţului cu cereale în Europa, dar şi pentru cosmopolitismul său, a devenit în ultimul timp, subiect al rubricilor de "cronică neagră". Motivul, îl reprezintă un şir de evenimente din sfera penalului de cea mai joasă speţă, concretizate în tâlhării stradale săvârşite de minori asupra altora, elevi care ieşeau de la şcoală. Ca-n codru...

Câţiva puşti, constituiţi într-o mică bandă, că altfel n-ar fi avut curaj, s-au decis să iasă şi să jefuiască la drumul mare. Ba, unul dintre ei, de numai 10 ani, a dat cu cuţitul şi a rănit una dintre victime, de vreo 15 ani, în picior. Pentru mine, nu e chiar o noutate, nici îndrăzneala, nici violenţa unor copii până la urmă.

Îmi aduc aminte că, pe la începutul anilor '80, o crimă absolut oribilă asupra unui copil de 14 ani găsit în propria-i casă hăcuit pur şi simplu de zeci de lovituri de cuţit, fusese comisă de alţi doi minori, de 14, respectiv 16 ani. Primul, era colegul de bancă al victimei. Ceea ce m-a impresionat şi n-am uitat deloc, este că băiatul acesta, după săvârşirea omorului, a dat teză la "română" şi a luat nota 8.

Cutremurător... Revenind însă, vreau să dezvolt măcar un pic, o chestiune pe lângă care şefii Internelor şi Poliţiei se tot învârt şi nu se mai decid odată, s-o ia de cap şi s-o rezolve. E vorba de reorganizarea poliţiei. Sunt extrem de multe lucruri de spus în privinţa asta şi probabil, voi reveni cu alte ocazii. Acum însă, am să mă refer pe scurt, la o chestiune fundamentală pentru orice poliţie din lumea asta. E vorba despre cunoaşterea populaţiei!

Evident, e vorba de cunoaştere în sens operativ, aprofundat, relevant din perspectiva definirii strategiei de prevenţie, adică număr, pe sexe şi categorii de vârstă, distribuire în teritoriu, ocupaţii, preocupări, vulnerabilităţi, obiceiuri, nevoi curente, legături, şi încă multe altele, dar nu e loc aici pentru toate. Sigur, un loc aparte îl au cei cunoscuţi cu antecedente penale, în special. Ce fac, ce dreg, cu cine se mai întâlnesc, muncesc sau nu ş.a.m.d, sunt întrebări cărora poliţia trebuie să le răspundă în numele siguranţei comunităţii.

Minorii cu comportament deviant, hai să-i zicem aşa, au fost şi ar trebui în continuare să fie ţinta eforturilor poliţieneşti în materie preventivă. Nimic nu e mai important din această perspectivă pentru societate, decât a preveni un copil să devină infractor. Ei bine, în ce măsură mai există acum o astfel de abordare. Nu mai există! Cel puţin, nu în mod vizibil.

Şi asta pentru că unui sau unor "corifei" ai poliţiei le-a trecut prin cap să desfiinţeze o funcţie umilă ca rang, dar extrem de importantă pentru poliţie însăşi, sectoristul. Da, sectoristul! Omul ăla ştia tot, despre oricine din sectorul lui, cine-s mă-sa, ta-su, Grigore fra'su, Aurica sor'sa, tot! Vă spun din experienţă proprie că nu exista să te apuci să investighezi pe unul sau o faptă, până nu vorbeai cu sectoristul. Omul era o enciclopedie operativă.

Ei bine, tocmai pe ăsta s-au găsit să-l desfiinţeze. În locul lui, aceiaşi "corifei", au importat, cred că din Elveţia, poliţistul de proximitate. Un soi de judecător de pace fără obiectul muncii, complet şi deplin inutil în contextul societăţii româneşti cu specificul ei. Oameni buni, dacă sunteţi cu adevărat buni şi responsabili în funcţiile pe care le ocupaţi acolo sus, în Interne şi Poliţie, readuceţi sectoristul în comunitate! E mare nevoie de el!