Valeriu Şuhan, despre achitările din cazul Ţăndărei: „(Auto)umilirea sistemului judiciar din România”

"(Auto)umilirea sistemului judiciar din România. Nu mai ştiu ce să cred despre ceea ce înseamnă ideea de dreptate, de justiţie, în ţara noastră cea dragă. O instanţă judecătorească din Mureş achită definitiv şi irevocabil vreo 20 de inculpaţi care fuseseră trimişi în judecată pentru comiterea mai multor infracţiuni, printre care trafic de copii în scopul exploatării lor, spălare de bani şi altele. Iniţial, ştirea că instanţa a pronunţat achitarea celor peste 20 de inculpaţi a creat o puternică emoţie, mai toţi, am zis bă, ce se-ntâmplă ?!

Cum naiba englezii ăia au reuşit încă de acum câţiva ani să-şi rezolve treaba în "curtea" lor, adică să trimită în instanţă şi să condamne şapte inşi, englezi de-ai lor, implicaţi în afacerea asta, iar sistemul nostru judiciar a "reuşit" o... achitare ?!? Şi asta, la aproape 20 de ani de la presupusa săvârşire a faptelor incriminate.

Ce mai, celeritate maximă, de viteza luminii stinse! Şi totuşi, citind motivarea instanţei care a pronunţat achitarea, te iei cu mâinile de cap! Judecătorii scriu negru pe alb că nu există nici o probă directă împotriva inculpaţilor şi că în general, rechizitoriul se bazează pe interpretări şi că "nu există probe că inculpaţii au comis infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată”.

Deasemenea, instanţa apreciază că "este greu de înţeles cum anchetatori aparţinând structurii DIICOT – Structura Centrală, nu au reuşit să adune informaţii pertinente, utile şi care să dovedească în concret şi fără echivoc cum au ajuns acei minori identificaţi de autorităţile britanice în Anglia, care au fost circumstanţele plecării lor din România, care a fost rolul şi scopul inculpaţilor din acest dosar în drumul copiilor către Anglia.

Tot instanţa critică rechizitoriul, astfel : "se punea problema audierii unor minori, minori de la care un anchetator bine pregătit este imposibil să nu obţină informaţiile care să conducă la elucidarea cazului" iar "organele de urmărire penală s-au bazat în susţinerea acuzaţiilor pe probe indirecte de genul <am auzit din presă>, <am auzit discutându-se în localitate>, <am auzit vorbindu-se la restaurant>, <unii ziceau că>, probe care nu pot conduce automat la condamnarea unor persoane, cu atât mai mult cu cât acuzele aduse sunt foarte grave”.

Vă mărturisesc că am rămas perplex! Din două, una : ori justiţia noastră e putredă, ori parchetul e praf ! Mi-e şi frică să aleg... Cert este că pentru mine ca cetăţean, măcar, situaţia este de natură să-mi inducă o stare de profundă nelinişte. Cum e posibil aşa ceva ?!? Unde e dreptatea, unde e siguranţa mea în contextul acestui contradicţii juridice evidente între justiţie şi parchet ?!

Falia e atât de mare, de profundă, încât te ia ameţeala numai la gândul că ai putea, cine-ştie-cum să ai teribilul ghinion să intrii în malaxorul teribilului sistem judiciar din România. Mă mai întreb şi de ce o fi durat procesul 10 ani şi s-a judecat în Mureş, în condiţiile în care inculpaţii sunt din Ialomiţa ?!? Parafrazând, încurcate sunt căile... justiţiei !

Pe cine să crezi, în condiţiile descrise? Pe englezi care i-au pedepsit pe ai lor, pe procurorii noştri care zic de ai noştri că sunt vinovaţi sau pe judecătorii din Mureş, care desfiinţează la propriu rechizitoriul şi îi fac de râsul curcilor pe anchetatori.

Eu, îmi iai libertatea să cred aşa :

1. Faptele imputate s-au întâmplat fix aşa încât să se încadreze în Codul Penal;

2. Anchetatorii români, chiar deplasându-se personal în Anglia, au reuşit să producă probe egale cu zero;

3. Judecarea propriu-zisă a dosarului s-a prelungit într-un mod uluitor dar şi nepermis, tocmai pentru că, subţire fiind s-au tot căutat "soluţii" favorabile;

4. Presiunea media s-a dovedit din nou extrem de puternică, fiind în acelaşi timp, trigger-ul vizat de anchetatori pentru a crea premisele presiunii asupra instanţelor. Regret foarte tare că sunt contemporan unor astfel de manifestări şi îmi mărturisesc frica"

Cei 25 de inculpaţi din dosarul Ţăndărei au fost achitaţi definitiv, la sfârşitul anului 2019, de Curtea de Apel Târgu-Mureş. Ancheta a fost deschisă după ce 160 de copii romi au fost găsiţi la cerşit în Anglia, iar datele arătau că cei mici au fost traficaţi de inculpaţi.

Cazul a făcut mare vâlvă în 2010, când peste 160 de copii de etnie romă duşi la cerşit în Marea Britanie au fost identificaţi de autorităţile judiciare române şi britanice, care au semnat un acord pentru constituirea unei echipe comune de investigaţii pentru capturarea traficanţilor, această acţiune derulându-se la Ţăndărei, în Ialomiţa.

În cadrul operaţiunii numită „Europa" au fost efectuate zeci de percheziţii domiciliare, la care au participat şi ofiţeri din cadrul Metropolitan Police şi specialişti Europol. Potrivit anchetatorilor, membrii grupării infracţionale organizate recrutau minori de etnie romă, pe care îi treceau fraudulos frontiera spre Marea Britanie, unde îi exploatau, obligându-i să cerşească sau să comită infracţiuni stradale.