COMENTARIU Valeriu ŞUHAN: Miezu’ din ceaşca spartă...

Domnul Raed Arafat este exemplul viu al trecerii de la sublim la ridicol.

Acum câţiva ani, domnul Arafat a fost menţinut în funcţie de simpatia populară împotriva voinţei Preşedintelui de-atunci.

Ştim că noi suntem nărăviţi în caterincă şi cleveteală, nemulţumiţi permanent de tot, toţi şi toate, aşa că domnul Arafat care, fudul, s-a aşezat călare pe valul covidului, riscă o soartă care nu mă miră.

Dar, să fim serioşi, în ceea ce-l priveşte, domnul Arafat nu e victima acestui fel de a fi al nostru, domnia sa a tot căzut de pe cal şi şi-a pierdut coiful, armura, dar şi simpatia de care se bucura.

Meritat sau nu.

Se spune că Dumnezeu când vrea să-l piardă pe câte unul, îi ia întâi minţile.

Aşa şi cu domnul Raed Arafat !

Domnia sa lasă să se înţeleagă că manualul său de medicină a dezastrelor primează în faţa Constituţiei.

Cică, îi pare foarte rău dacă medicina de dezastre nu e în concordanţă cu Constituţia.

Cui nu-i convine să se adreseze instanţei mai zice, ţâfnos şi stupid, domnul Arafat.

Toată treaba a plecat de la iniţiativa sa de a închide practic spitalele pentru bolnavii cronic.

Cel puţin, aşa susţin asociaţiile acestor oameni.

Nu ştiu, pentru că nu mă pricep şi nu sunt chiar atât de prost încât să mă bag în seamă aiurea.

Ceea ce ştiu însă e că anul  trecut au murit 88 % din bolnavii de cancer înregistraţi în programul naţional în 2019.

Aceleaşi asociaţii despre care vorbeam mai spun că moartea acelor oameni se datorează lipsei posibilităţii de a se trata în spital.

Acum, se propune acelaşi scenariu ca anul trecut, iar consecinţele sunt previzibile din nefericire.

Constituţia, de care domnul Arafat se leapădă cu atâta uşurinţă, ne apără pe toţi iar supremaţia ei ne dă siguranţă.

Sau ar trebui să ne dea !

Cu domnul Arafat care se visează mare conducător de oşti, o să mai vorbim despre asta, puţine speranţe în ordinea constituţională, garantul siguranţei noastre de zi cu zi.

Până una-alta, domnul Arafat a compromis fasolea...