COMENTARIU Valeriu Şuhan: Nemţii ne-au ajutat să înţelegem sensul cuvintelor "şmecher" şi "fraier"

Şmecherul este derivat din cuvântul "schmecker", adică gust bun, iar povestea zice că oltenii din zona viticolă a Drăgăşanilor obişnuiau să-i păcălească pe saşii din Sibiu pe care îi îmbătau şi, în loc de vinul cel bun, saşii plecau acasă cu un zaibăr prost. De aceea, saşii au hotărât să aleagă pe unul dintre ei care să nu se atingă de vin şi să fie degustătorul lor infailibil, adică pe acel schmecker al lor.
Sensul în limba română al ”şmecherului” este arhicunoscut şi nu necesită nici un fel de explicaţii suplimentare. Doar nu suntem fraieri !
Fraierul vine de la "freiherr", adică pretendent, logodnic, iar semantismul pare să se explice prin ideea că logodnicul este mai întotdeauna tras pe sfoară. Nici în acest caz nu este nevoie de a detalia referitor la sensul în limba română. Doar suntem şmecheri !
Partea proastă este că evoluţiile din ultimele zile ne arată că suntem mai degrabă fraieri decât şmecheri.
Iar asta nu-i suficient ! Există deja un penibil desăvârşit în care ne cufundăm ”eroic”, de la zi la zi.
În plină situaţie de urgenţă, cu ordonanţe militare care te înfioară numai când le citeşti denumirea, cu comunicate oficiale care sunt programate la ore târzii din noapte, ca să-ti treacă somnul şi să te-ntrebi dacă nu începe vreun conflict sau dacă vreo nenorocire e iminentă, cu morţi număraţi cu sutele, până acum, cu mii de infectaţi, cu zeci de mii în carantină sau în izolare, cu oficialităţi cu morgă mai degrabă compusă, artificială şi, ca atare, stupidă, cu economia paralizată, cu imensa grijă pentru ziua de mâine, cu stresul ajuns aproape de limita suportabilului, mulţi fără bani în buzunare, ce să mai vorbim de conturi, ei bine în tot acest balamuc, psihoză de-a dreptul, vine bomba exodului spre Germania.
Podul de sparanghel !
Mii de români veniţi de prin toate colţurile ţării, organizaţi pe grupuri, în autocare, au descins deodată (şi deocamdată), în câteva aeroporturi ale noastre, Cluj, Iaşi şi, bineînţeles, Sibiu, de unde au decolat spre Germania, la recoltat de sparanghel.
Rămâi năuc, prost, şi chiar că te simţi un fraier. Instantaneu, pentru că nu eşti chiar fraier de tot, îţi vin în cap întrebări fireşti, care pe măsură ce se formulează, îţi dau măsura, dimensiunea ”operaţiunii”.
Cum, Doamne iartă-mă, sute de autocare pline cu oameni, străbat ţara pe şosele pustii, ”păzite” de echipaje de poliţie, jandarmerie, de armată chiar, şi n-au nici-o treabă ?! Cum s-au ”mobilizat” oamenii ăştia ? De unde au venit avioanele alea? Cine le-a angajat? Când? Cum de li s-a permis oamenilor ălora să se adune şi să circule în grupuri compacte de zeci de oameni? Au fost ei testaţi? Când? Nu le e frică nemţilor să-i primească? De ce? Îi vor testa ei, acolo? Când se vor întoarce? Dacă vor fi infectaţi?
Pe urmă, mai vin altele, cu duiumul. Ce fac autorităţile române? De ce nu intervin? De ce nu ne spun ce se-ntâmplă? De ce economia noastră e menţinută în nemişcare, aproape moartă, iar mii dintre ai noştri (există chiar o cifră exactă-80.000), sunt la dispoziţia alteia, fie ea cea mai mare din Europa? Pare un sacrificiu, cu ce ne ajută asta? Merită?
Toate astea, privite în ansamblu, arată o contradicţie atât de vădită că te izbeşte cu violenţă năucitoare, dar consecutiv, îţi relevă penibilul deplin în cae ne aflăm. Pe de-o parte, dramatismul real sau indus al pandemiei cu situaţia de urgenţă cu tot, pe de alta, lejeritatea deplasării unei mase de oameni într-o manieră evident, organizată.
Până la urmă, ceea ce se resimte, este un acut sentiment că nu suntem luaţi în seamă, că suntem o cantitate neglijabilă, că părerea noastră nu contează, că nu reprezentăm scopul preocupării celor care, conjunctural, se află în fruntea noastră.
Cel mai frustrant, însă, este dispreţul pe care îl simţim ca fiindu-ne adresat.
Concluzia? Trăim într-un penibil şi absurd desăvârşite.
Sigur, de Paşte vom sta acasă cuminţi, cu soţia sau ce-om avea fiecare, nu vom primi oaspeţi, nu vom vizita pe nimeni, nu ne vom îmbrăţişa, nu ne vom strânge mâinile, nu ne vom pupa, că aşa ni s-a ordonat.
Avem totuşi o satisfacţie! Vom avea sparanghel! Importat direct, din Germania…