COMENTARIU Valeriu Şuhan: Unde ne sunt rezervele?

În timp ce băteam oraşul cu o senzaţie acută de vinovăţie că nu sunt prea responsabil, mă gândeam la situaţia asta. Bun, nu găsim produsele alea pentru că oamenii au nevoie de ele şi s-au repezit să şi le asigure. Absolut normal, doar aşa ne-a cerut Guvernul, să ne spălăm cât mai des şi să ne dezinfectăm cu biocide. Şi mai ales, să stăm mai mult acasă. Da’ cum să stai acasă când ai de procurat chestiile alea ?!

Şi-atunci, m-a lovit o întrebare. Domn’e, unde sunt rezervele statului ? Suntem în plină pandemie, de două zile suntem chiar sub stare de urgenţă, anunţată în avans cu încă două zile. O viziune interesantă asupra urgenţei dar, în sfârşit, nu e momentul să discutăm. Oamenii sunt bulversaţi, stresaţi, caută febril să se apere pe sine şi pe cei dragi lor. Autorităţile ne-au cerut să fim responsabili şi solidari, iar cei mai mulţi dintre noi se manifestă ca atare. Revin şi întreb, de ce rezervele statului gestionate de o instituţie, Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale, a cărei existenţă după cum îi arată şi numele, este destinată în mod special acestui scop, nu distribuie produse solicitate în această stare de criză ? Păi oameni buni, pandemia nu-i o criză ?! Starea de urgenţă nu-i suficientă ?!

Managementul crizelor este o chestiune foarte serioasă şi el se bazează pe capacitatea de a imagina asemenea situaţii şi de a stabili soluţii eficiente corespunzătoare. Una dintre soluţii se referă la asigurarea unor produse necesare specifice fiecărei crize în parte. Ce crize majore ar putea afecta România pe timp de pace ? Cutremur, inundaţii, accidente ecologice şi epidemii/epizootii. Or mai fi poate şi altele, dar atât mă duce capul în momentul ăsta. Acum, ce să credem ? Că scenariul unei epidemii devenită, iată, pandemie, nu a fost imaginat ? Că de-aia nu există în stocurile rezervelor de stat nici alcool sanitar, nici biocide, nici costume şi măşti de protecţie şi nici izoletele alea ? Păi atunci, ce Doamne iartă-mă, au în rezervă pentru populaţie în astfel de situaţii ? Dacă e aşa, nu am în vocabular suficiente cuvinte pentru a-mi exprima consternarea, dezgustul, dezamăgirea, indignarea.

Să nu uităm că în instituţiile de stat, autorităţi publice şi locale, oamenii se duc în continuare la muncă, zi-de-zi. Contactul cu publicul continuă şi el, nu la acelaşi nivel, dar continuă. Riscul la care se expun şi unii şi alţii, e evident. Firesc ar fi fost ca fiecare dintre aceste instituţii să primească deîndată, cantităţi suficiente de biocide, de măşti de protecţie. De unde ? De la rezervele statului ai zice, dar aceste rezerve par a fi o iluzie.

Firmele private, ca de obicei, s-au adaptat rapid. Oamenii lor lucrează de acasă ori în program decalat, şi-au instalat sisteme, softuri de videoconferinţă. Şi-au cumpărat şi biocide, măşti, deşi ar fi trebuit să fie şi ei băgaţi în seamă de rezervele alea, că doar şi ei sunt plătitori de taxe şi impozite, ba chiar, cei mai importanţi. Ce mai, ”privaţii” s-au pregătit cât au putut de bine. Şi s-au dovedit reponsabili.

La stat, decizia e amânată, pasată, oamenii sunt ultimii avuţi în vedere. Siguranţa lor sub aspectul sănătăţii la locul de muncă, e lăsată exclusiv la latitudinea lor. Şi oamenii ăştia s-au adaptat, s-au dotat cât-de-cât, dar la nivel individual.

Asta, pentru că rezervele statului s-au epuizat înainte să se constituie.