COMENTARIU Valeriu Şuhan: Meşterul Manole şi simţul (diferit) al istoriei

Redăm integral comentariul:

Aşteptăm cu înfrigurare parcă, instituirea stării de urgenţă. Atât de urgentă că ne-a fost anunţată ”în avans” şi-acum ne pregătim s-o-ntâmpinăm. Când auzi sintagma, ”situaţie de urgenţă”, simţi o strângere de inimă, o angoasă, care pare că-ţi spune că ” e groasă”.

Dacă adaugi la asta senzaţia stranie provocată zilele anterioare de rafturile goale ale super-market-urilor, în paralel cu imaginea coşurilor pline-ochi cărate cu demnitate ”din alt film”, de bărbaţi şi femei cu mine atât de serioase încât puteai crede că poartă pe umeri greutatea planetei, poţi avea un oarecare şoc. El sporeşte când descoperi şi că acele coşuri de cumpăraturi sunt pline cu hârtie igienică. Bă, te gândeşti, vin vremuri... d-alea. Cei ca mine, le ştim foarte bine, pentru că le-am trăit. Nu ne-au plăcut dar nici astea nu ne impresionează.

Revenind, starea de urgenţă ne bate la uşă, iar noi ne-am pregătit spălându-ne pe mâini continuu. La propriu. Serios vorbind, starea asta de urgenţă nu e deloc o sperietoare. Până la urmă, instituirea ei nu o să adauge mai nimic, la măsurile deja luate. Ceea ce aduce ea în plus sau ar trebui să aducă, este mai multă responsabilitate şi disciplină. Şi bineînţeles, solidaritate, starea după care tânjim cu toţii pentru că nu ne-am mai întâlnit cu ea de vreo 31 de ani, adică din Decembrie ‘89. Treaba e biunivocă, adică, ok, noi muritorii de rând, suntem obligaţi a ne manifesta ca atare, adică disciplinat, responsabil şi solidari în raport cu situaţia de urgenţă, dar autorităţile, indiferent care, trebuie să acţioneze de-a dreptul, perfect. Asta, ne va da nouă răbdare, încredere, determinare, speranţă. Asta, ne va face să învingem împreună, blestemul ăsta.

Aceasta este abordarea noastră, a României, împreună cu majoritatea ţărilor din UE. Strategia asta este a prevenţiei maximale şi reducerii la minimum posibil a pierderilor de vieţi omeneşti. Alţii, precum Regatul Unit, au abordat pandemia altfel. Strategia lor poate fi concentrată în sintagma ”imunizare de turmă” ( herd immunity ) care e foarte ilustrativă pentru ceea ce urmăresc ei în fapt, asigurarea succesului, a victoriei, pe termen lung, pentru majoritatea lor, prin atingerea pragului critic al gradului de imunizare. Concret, ei spun că dacă 60-70% din populaţie ajunge să fie infectată, imunizarea colectivă e asigurată, comunitatea e salvată, chiar dacă rămân în urmă ceva ”casualties”.

Pierderile astea sunt în marea lor majoritate, din rândul celor de peste 80 de ani. Cinic, dar asta e! Oamenii au un alt simţ al istoriei, iar conştiinţa lor istorică este la un nivel corespunzător metropolei unui imperiu. Altă viziune... Al lor Meşter Manole sacrifică acum, zidind jertfe la temelia viitorului comun al celorlalţi.

Acum, ce să zic, nu cred că lor nu le pasă de bunicii lor, dar parcă, noi îi iubim mai mult de ai noştri...