COMENTARIU Valeriu Şuhan: Viitorul ne-atârnă-n faţă...

Desfiinţarea poliţiei este o temă care a ajuns să fie dezbătută în Statele Unite, media consacrându-i atenţie şi spaţii largi.

De asemenea, sociologi, filozofi, de politicieni nu mai vorbesc, militanţi progresişti, stângişti, abordează tema cu idei şi concepte care te năucesc.  

Da, nu e nici o exagerare, presa americană e proba cea mai la îndemână.

Iniţial, în decursul protestelor recente, a fost denunţat caracterul violent şi rasist al acţiunilor poliţiei, pentru ca mai apoi, să se contureze tot mai clar, o largă mişcare pentru reducerea bugetelor şi limitarea atribuţiilor acestei instituţii.

Prima victorie a fost pe 7 Iunie când consiliul municipal din Minneapolis a decis desfiinţarea poliţiei şi conceperea unui alt model de siguranţă civică.

Apelul pentru preluarea modelului a apărut în mai multe oraşe americane, iar subiectul a devenit de interes naţional.

De la tăierea bugetelor destinate funcţionării forţelor poliţieneşti, s-a ajuns extrem de repede, la ”disband, disempower, disarm”, slăbeşte, dezarmează, dizolvă, cu referire la această instituţie.

 

A apărut, cum altfel, şi o campanie naţională #8toabolition, care conţine 8 puncte, inclusiv încetarea finanţării poliţiei şi eliberarea masivă a deţinuţilor din închisori.
Activiştii pentru abolirea, desfiinţarea poliţiei, se opun oricăror măsuri alternative care să reformeze instituţia, considerând că reformele liberale continuă să facă din poliţie o instituţie profund dăunătoare.

Teoreticieni ca sociologul militant Alex Vitale ne spun că violenţa poliţistă rasistă nu este rezultatul abuzurilor individuale sau al disfuncţiilor instituţionale, ci al sistemului în sine.

Acelaşi, mai zice că din cauza istoriei sale cu rădăcini adânci în capitalism, sclavagism şi supremaţia alba, funcţia reală a poliţiei este aceea de represiune asupra săracilor şi minorităţilor rasiale.

Orice formă de reformă este zadarnică, zic aboliţioniştii.

Strategia avută în vedere este structurată în cele trei puncte ale sloganului ”Disband, disempower, disarm”.

Slăbirea poliţiei înseamnă în primul rând, reducerea fondurilor bugetare, a presursei umane şi a influenţei în plan social.

Deasemenea, în viziunea strategilor anarhiei totale, chestiunile care acum fac obiectul preocupărilor poliţieneşti, vor fi eliminate prin consolidarea legăturilor sociale dintre oameni şi vor fi gestionate colectiv.

Odată slăbită, poliţia trebuie dezarmată şi în final, desfiinţată. Pentru că nu-i aşa, ea reprezintă mecanismul de opresiune asupra ”maselor largi populare”.
Staţi aşa, că mai e !

Mişcarea asta pentru defiinţarea poliţiei este într-o strânsă legătură cu ideea desfiinţării sistemului penitenciar.

Aici apare un filozof, Michel Foucault care ne zice că trebuie abolit întreg sistemul penal, poliţie, justiţie, închisoare. Mai zice domnul Foucault că sistemul penal nu poate fi reformat ci desfiinţat pur şi simplu, pentru că el este corupt şi destinat să susţină opresiunea de clasă şi rasă.

”Mişcarea” invită la schimbarea radicală a modurilor de control social. În locul justiţiei penale, apare justiţia socială şi modurile non-punitive de soluţionare a conflictelor, bazate pe participare colectivă, reparaţie şi emancipare a indivizilor şi comunităţilor.

Îi zic ei, ”justiţia transformatoare”…

Un prieten mi-a trimis un articol, ”The American Soviet Mentality”.

Aveţi mai sus, descrierea unei părţi doar, a manifestării acestei mentalităţi reprezentată de demolarea prin violenţă absurdă, a culturii şi stilului actual de viaţă, prin demonizare colectivă.

N-am fost niciodată în America şi aş fi vrut să merg.

Mi-e teamă că am să renunţ la acest vis, pentru că ştiu deja ceea ce înseamnă comunismul şi n-aş vrea să mă mai întâlnesc cu ”cuceririle” lui.
Îmi e însă, că voi auzi astfel de idei pe-aici, pe la noi.

Vocile care le vor purta, sunt pregătite.