Cum arată o insulă turistică fără turişti

Insula Koh Samui era una dintre cele mai căutate insule de către turiştii care voiau să treacă iarna la căldură. Dacă în 2019, în fiecare zi aterizau pe insulă câteva zeci de mii de turişti, recordul din pandemie a fost pe 25 decembrie 2021 – 8 mii de turişti. Practic, pe insulă se mai poate ajunge doar prin programul Test and Go, care a fost suspendat în decembrie şi care, după cele mai recente informaţii, ar putea fi reluat de la 1 februarie. Ca urmare, mii de afaceri au ajuns să fie închise.

Plajele au rămas, fireşte, la fel de spectaculoase, insula e, în continuare, un paradis verde, dar în extrem de multe locuri te loveşti de bucăţi de viaţă care par să fie ceea ce ne-am imagina ca scene de după un cataclism: pustiu, case şi magazine bine ferecate.
Partea bună este că dacă îţi doreşti linişte, acum e mmentul să stai mai mult printre localnici şi să vezi, rar, picior de turist. Partea mai puţin plăcută este că şi multe obiective turistice au fost închise, iar preţul pentru excursii a crescut faţă de 2019. Chiar şi aşa, insula rămâne o destinaţie ieftină şi, mai mult decât atât, serviciile sunt la fel de bune ca înainte de pandemie, iar sentimentul că cineva vrea să te jecmănească pe tine, turist, nu îl ai niciodată.

Um este proprietara unui business culinar pe insulă. Are o şcoală de gătit pe una dintre cele mai cunoscute plaje din Koh Samui. E mamă a 3 copii şi cursurile pe care le ţine sunt principala sursă de venit a familiei. Ceva mai bine de 4 ore de explicaţii culinare, care includ şi gătitul efectiv, dar şi degustatul a ceea ce ţi-a reuşit costă 40 euro de persoană. Într-o zi bună are 6 elevi. Dar, sunt şi zile în care nu are cine să îşi dorească să înveţe cum să se distreze în bucătărie cu ingredientele locale. Aproape 2 ani de zile afacerea ei a fost închisă. A părăsit insula şi s-a întors pe continent, în oraşul natal. A revenit acum câteva săptămâni şi nu îşi mai face planuri pentru că a învăţat că e greu să te joci cu imprevizibilul.

Som e ospătar. Când a venit pandemia, restaurantul în care lucra s-a închis. A primit vreme de 5 luni, lunar, câte 1.000 baţi de la Guvernul thailandez. Adică aproape 26 de euro lunar. A ruşit să-şi acopere cheltuielile lunare cu jumătate din sumă şi a avut noroc că angajatorul său i-a oferit şi îi oferă în continuare cazare şi mâncare în mod gratuit.

Pe fiecare stradă găseşti zeci de anunţuri lipite de gardurile caselor, care arată că proprietăţile sunt scoase la vânzare. O vilă cu piscină şi vedere la ocean costă puţin peste 200 mii euro. Dar, preţul e negociabil. De fapt, aflăm de la unul dintre expaţii de pe insulă, o doamnă trecută de 40 de ani, din Elveţia, că aceasta e o filosofie de viaţă locală: orice e de vânzare pentru preţul correct, iar fericirea nu ţine absolut deloc de suma de bani pe care o ai în buzunar sau în bancă. Aşa a reuşit ea să cumpere un restaurant pe o plajă de unde se poate vedea cel mai frumos apus de pe insulă. N-a închis afacerea nici măcar o zi în pandemie. Da, numărul clienţilor a scăzut, turişti au fost puţini şi foarte puţini, dar localnicii au continuat să mănânce în restaurantul de care se ocupă împreună cu soţul. Sunt mutaţi de 10 ani în Thailanda, împreună cu cei doi copii adolescenţi, şi , la fel ca Um, nu face planuri pe termen lung. Ne povesteşte că primul salt în gol, prima mutare e mai dificilă. Acum, chiar dacă se va întoarce acasă, unde încă mai are proprietăţi şi o afacere pe care o administrează de la distanţă, sau va pleca în Singapoare sau Japonia, nu o mai sperie nimic. E drept, confortul financiar îţi poate fi mai mult decât o plasă de siguranţă. Iar, copiii care merg la Şcoala Internaţională de pe insulă au învăţat 4 limbi străine în afară de cea nativă şi sunt, practic, deja, cetăţeni ai lumii care se formează într-un climat multi cultural.

De la 1 februarie Thailanda ar putea să mai capete o gură de oxigen la capitolul turism. Se discută, oficial, despre reluarea programului Test and Go şi despre aplicarea celui de-al doilea program, Sandbox, care presupune o carantină de 7 zile în resorturile din Phukett, şi în alte zone ale ţării. Chiar şi aşa, estimările oficiale de la Ministerul Turismului thailandez arată că în tot anul 2022 ar putea ajunge cel mult 5 milioane de turişti. Un număr infim dacă ne uităm la recordul din 2019: 40 milioane turişti.

Şi pentru că numărul îmbolnăvirilor cauzate de Omicron a rămas scăzut, vor fi revizuite de săptămâna viitoare şi regulile de funcţionare ale barurilor şi restaurantelor: se va putea vinde alcool până la ora 23, nu 21 ca acum, iar numărul zonelor în care adunarea a peste 500 de oameni e interzisă va fi mai mic.

Thailanda trece şi anul acesta prin cea mai severă criză economică din 1997 încoace, când pieţele financiare asiatice au fost puse la pământ. Dar, tot pe baza experienţei anterioare e uşor de prezis că ţara îşi va reveni la capitolul turism. Cu ce costuri? Asta e mai greu de anticipat. Ce e sigur este că şi localnicul care trăieşte din mai puţin de 10 dolari pe zi, şi expatul care a găsit acum o mare oportunitate de a ccumpăra la preţuri extrem de scăzute proprietăţi în Thailanda, nu se uită la ziua de mâine cu încrâncenare. Orucum, mâine va veni.