Ion Cristoiu: Au timp politicienii noştri să se ocupe de problemele reale ale ţării? Cum să aibă când sunt ocupaţi până peste cap cu Politica?!

Publicistul Ion  Cristoiu readuce în atenţie interviul acordat sâmbătă, la Aleph News, de specialistul în zootehnie, Gheorghe Vaida, pentru a demonstra încă o dată că guvernanţii noştri sunt rupţi de România reală şi de problemele ei, singura lor preocupare fiind politica, în ciuda declaraţiilor şi angajamentelor de resetare a ţării.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Am plecat la Sinaia duminică dimineaţa, şi nu vineri sau sîmbătă, ştiind, din experienţă, că duminică se face coadă la coborîre şi nu la urcare. Spre surprinderea mea, am dat la Comarnic peste o coadă de o jumătate de oră. Din cîte am aflat, nu numai vinerea şi sîmbăta se face coadă. Se face coadă şi duminica, ba chiar şi în timpul săptămînii.

Coşmarul de la Comarnic durează de un deceniu şi ceva. Au trecut şi trec prin el nu numai simplii cetăţeni, dar şi ditamai demnitarii, liderii politici. Cu toate acestea nici azi nu se vede un semn, un mic semn, că începe un proces de rezolvare. Un semn nu că s-a rezolvat. Un semn nu că începe un proces de rezolvare. Un semn că un ştab, dintre cei de la Putere, care ştiu despre Coşmarul de la Comarnic, au de gînd să rezolve ceva.

Prin alegerile din 6 decembrie 2020, Klaus Iohannis are tot ce pretinsese că-i trebuie pentru a reseta România. Au trecut de la cîştigarea Puterii depline opt luni. Nu s-a resetat nimic. Mai mult. Nu e nici un semn c-ar începe resetarea şi a unui petic din România.

Am scris aceste rînduri pentru a justifica de ce ţin la Aleph News, în afara înţelegerii de colaborare, emisiunea Interviurile lui Cristoiu. Graţie acestei emisiuni săptămînale îmi reamintesc şi reamintesc telespectatorilor un adevăr tulburător al României postdecembriste:

Judecînd după întîmplările din politică în România se întîmplă lucruri extraordinare.

În realitate, în România reală nu se întîmplă nimic.

Judecînd după întîmplările din politica ultimelor zile, în România a fost o viaţă intensă.

Ludovic Orban a cîştigat o filială în bătălia pentru şefia PNL.

Tot Ludovic Orban l-a atacat pe Emil Boc într-un interviu.

Emil Boc a răspuns înţepat.

Florin Cîţu a fost în prima sa călătorie în afara ţării.

Nu pentru a semna vreun contract care să aducă prosperitate ţării, ci pentru a semna un Document prin care ştiurlubatecul preşedinte al Ucrainei se angajează să recucerească Crimeea.

România şi-a rezolvat toate problemele. Şi a trecut la rezolvarea problemelor Ucrainei!

Marcel Ciolacu a anunţat că PSD va depune Moţiune de cenzură abia după Congresele PNL şi USRPLUS.

Klaus Iohannis a postat pe Facebook un text scris de alţii despre pericolul dictaturii fasciste.

Hodoronc tronc!

Mai bine scria că va înfia un bebeluş afgan, unul dintre cei pe care televiziunile planetare îi prezintă ca aruncaţi de mămicile lor afgane peste gardurile de sîrmă ghimpată, ca pe nişte bolovani în scutece. Zic asta, deoarece Klaus Iohannis se pregăteşte să îndeplinească angajamentul luat la Bruxelles ca România să primească refugiaţii la care strîmbă din nas occidentalii. Şi dacă vrea să ne convingă că moare de dragul afganilor să înfieze un bebeluş afgan.

La Comarnic însă nu s-a întîmplat nimic deosebit.

Coşmarul e acelaşi de ani buni şi pe timp ce trece devine tot mai mare.

Interviurile mele nu sînt cu oameni politici. Nu sînt cu demnitari. Nu sînt cu preşedinţi de partid. Despre ce să vorbesc cu un politruc? Despre o nouă bătălie politică? Despre o nouă declaraţie demagogică? Invitaţii mei sînt cu precădere oameni din România reală. Sau, mai precis, oameni preocupaţi de România reală, de problemele reale ale ţării şi de soluţiile la aceste probleme. Pentru mine e un bun prilej nu numai de a-mi da seama de adevăratele probleme ale Români, dar şi de existenţa unor specialişti care cunosc aceste probleme, care suferă că nu se rezolvă, care trag semnale de alarmă prin cărţi scrise, prin Memorii, prin intervenţii publice, dar pe care nu-i ascultă nimeni.

Sîmbătă, 21 august 2021, de la ora 20 la 21 pe Aleph News am avut un astfel de invitat.

Se numeşte Gheorghe Vaida, e inspector de specialitate la Academia de Studii Agricole şi Silvice, e unul dintre cei mai buni specialişti în Zootehnie şi, în această calitate, a scris cartea Orientări şi provocări actuale privind dezvoltarea Zootehniei româneşti în context european.

Om de bun simţ, după ce l-am invitat să discutăm despre carte, Gheorghe Vaida mi-a trimis, pe lîngă lucrare, o prezentare a conţinutului pe scurt. S-a gîndit că am prea multe pe cap pentru a putea citi, în pregătirea interviului, o carte despre Zootehnie.

Cu toate acestea – aşa cum s-a văzut şi din desfăşurarea interviului – i-am citit cartea.

Nu doar din seriozitatea mea în pregătirea unei emisiuni, ci şi (dacă nu mai ales) din plăcere.

Orientări şi provocări actuale privind dezvoltarea zootehniei româneşti în context european e o minuţioasă raportare a Zootehniei româneşti de la ora actuală la stadiul atins de Zootehnie în alte ţări ale UE.

Lectura îţi lasă un gust amar.

Între nivelul atins de Zootehnia europeană din toate punctele de vedere – din cel al ameliorării raselor, al bunăstării animalelor, al digitalizării, al respectării condiţiilor de mediu şi din cel al nivelului la care se află Zootehnia noastră (93% din ferme au doar cel mult două capete de vită, păşunile sînt lăsate de izbelişte, prelucrarea cărnii şi a laptelui întîmpină mari dificultăţi) – e o prăpastie de o jumătate de secol.

Şi această prăpastie îşi găseşte confirmarea într-o realitate:

România importă carne, lapte, ouă.

Această realitate e cunoscută de politicienii noştri. Cartea lui Gheorghe Vaida le-o reaminteşte.

Au ei timp să se ocupe de rezolvarea problemelor Zootehniei noastre?

Cum să aibă cînd sînt ocupaţi pînă peste cap cu politica?!”

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro