Ion Cristoiu: Ca şi Mareşalul Antonescu, Nicolae Ceauşescu dormea după masa de prînz

23 august 1944. La ora 16 Mareşalul Antonescu avea să ajungă la Palat unde Regele avea să-l aresteze şi să-l dea pe mîna comuniştilor lui Emil Bodnăraş, intraţi în Palatul Regal ca la ei acasă. Momentele premergătoare acestui Eveniment sînt descrise pe larg în volumul 2 al lucrării În serviciul Mareşalului. Mareşalul Ion Antonescu văzut de un ofiţer din cabinetul său militar ca urmare a întrevederilor avute cu Larry Watts, Colecţia Memorii şi mărturii, editura Jon Dumitru-Verlag, Munchen, 1985. La vremea respectivă – în 1985 – identitatea ofiţerului nu putea fi dezvăluită. Autorul Memoriilor era Colonelul Gheorghe Magherescu, fostul şef al Biroului III Operaţii de la Cabinetul de Război al Mareşalului. După decembrie 1989, mai precis în 1991, editura Păunescu a retipărit cartea din 1985 sub titlul Adevărul despre Mareşalul Antonescu de Gheorghe Magherescu. Din Memoriile colonelului aflăm că în vara lui 1944 Guvernul se mutase la Palatul Snagov, pentru că la Palatul Victoriei, unde lucrase pînă atunci, era riscul bombardării de către anglo-americani. Aici în dimineaţa zilei de 23 august 1944 are loc şedinţa Consiliului de miniştri, ultima din Istorie. Povesteşte colonelul Magherescu:

„Consiliul de Miniştri se terminase către orele 13 şi Mareşalul la orele 13.30 minute se retrăsese în apartamentul său, dînd dispoziţii colonelului Davidescu să-i fie gata mapa cu documentele pe care le va prezenta Regelui la vizita de după masă la Palat.

Aflînd aceasta, am fost din nou foarte contrariat. Eu simţisem de mult atmosfera ostilă de la Palat.

Imediat după ce Mareşalul s-a retras, colonelul Davidescu şi cu mine ne-am înapoiat cu barca la vilă. În barcă am întrebat pe colonel:

– Domnule colonel, dar ce caută Domnul Mareşal la Rege?

El îmi răspunse sec:

– Aşa a hotărît Domnul Mareşal.”

Mareşalul se retrăsese ca să doarmă după masa de prînz, cum făcea de obicei. Că e vorba de somnul de siestă ne confirmă colonelul în Memoriile sale:

„Cînd la orele 15 eram înapoi, în faţa Palatului cele trei limuzine erau trase la scară. Colonelul şi cu mine, ne-am dus la birouri, iar puţin înainte de 15.30, cu mapa pregătită, a intrat în apartamentul Mareşalului. Eu am coborît la ieşire, urmînd să-l aştept pe Mareşal.

Colonelul Davidescu a coborît înainte şi a luat loc lîngă mine pe treapta superioară a scării de la intrare. În stînga mea se afla căpitanul de transmisiuni Trifu. Garda personală, aştepta afară din maşini.

De remarcat că lt. col. Caloenescu, care de la Rebeliune a condus maşina Mareşalului, dispăruse de la Olăneşti şi nu se ştia nimic despre el.

Fusese înlocuit la volan de căpitanul Buzeţeanu, tehnician auto.

La orele 15.30 Mareşalul apare în capul scării. Era în uniformă, cu cravaşa nelipsită. Era acelaşi din toate zilele. Pe figura lui nici o urmă de îngrijorare. Mai purta semnele unui rest de sfîrşit de siestă. O uşoară semi-somnolenţă parcă mai stăruia pe pleoapele păstrate pe jumătate închise.

Noi, aliniaţi, am salutat. A venit la noi şi ne-a strîns mîna pe rînd, apoi s-a îndreptat spre automobil, coborînd primele trepte ale scării de la peron.”

Mergînd într-o vară la Snagov, am trecut pe lîngă Palat. Palatul a ajuns în posesia ştabilor de azi ai politicii româneşti. La intrare stă de veghe un jandarm cu puşcă. Nu poţi trece mai departe fără o hîrtie de la SPP.

M-am mulţumit să caut din depărtare peronul de la care a plecat Mareşalul, în după amiaza lui 23 august 1944, spre Palatul Regal unde-l aştepta fişetul fatal, pregătit de Mihai I.

Aşadar e un lucru sigur:

Mareşalul dormea după masa de prînz.

Un alt personaj al Istoriei româneşti procedează şi el la fel.

E vorba de Nicolae Ceauşescu.

În Memoriile sale în curs de publicare Am fost secretarul personal al lui Nicolae Ceauşescu, Constantin Boştină ne spune despre Programul lui Nicolae Ceauşescu:

„Începeam programul la 07:30, iar el venea la 08:00-08:30. Nicolae Ceauşescu lucra pînă la 13:00-13:30, apoi lua masa şi se odihnea pînă la 15:00-15:30. Lucra din nou pînă la 17:00-18:00-19:00, iar după aceea îşi continua activitatea la reşedinţă.”

Ca secretar personal, Constantin Boştină confirmă un detaliu important din viaţa lui Nicolae Ceauşescu. Fostul conducător dormea la prînz. Dezvăluirea e confirmată de toate memoriile despre Nicolae Ceauşescu. În cartea interviu luat de Lavinia Betea, Stăpînul secretelor lui Ceauşescu. I se spunea Machiavelli, editura Adevărul, 2011, Ştefan Andrei destăinuie mai multe despre asta:

„Nicolae Ceauşescu avea un metabolism mai dificil. Venea la ora 8 punct la program. Dar «rupea» ziua în două – dormea la prînz. Chiar peste hotare, prefera să nu mănînce, dar să doarmă. După-amiaza, cînd se trezea, nu se activa imediat sută la sută. Dacă te chema la prima oră după somn, era dificil, mofturos. Şi atunci trebuia să găsesc o cale, să am pregătite una-două veşti bune cu care să-mi fac intrarea. Pentru orice discuţie cu el eram pregătit cu veşti bune. Eram şi foarte informat. Aveam abonamente la principalele publicaţii din lume, pe care le răsfoiam înaintea întîlnirilor cu Ceauşescu. Nu aşteptam să-mi aleagă şi să-mi traducă alţii textele.”

Lavinia Betea, una dintre cele mai bune specialiste de la noi în Nicolae Ceauşescu, aduce amănunte despre momentul din sediu. Cartea scrisă de ea – Ultimul an din viaţa Elenei Ceauşescu. Agenda Tovarăşei în 1989, editura Corint, 2018 – are ca punct de plecare Agenda Elenei Ceauşescu, mai precis Registrul de primiri în biroul Elenei Ceauşescu. Pentru miercuri, 4 ianuarie 1989, Lavinea Betea consemnează:

„În intervalul dintre aceste vizite, a prînzit cu Nicolae Ceauşescu, meniul fiind adus în sediul CC pentru amîndoi. I-a servit, ca de obicei, ospătarul Melinte. După ce Tovarăşului i s-a descoperit diabetul, amîndoi adoptaseră regimul recomandat de medicii lui. Li se părea însă că şi ceilalţi ar fi trebuit să le urmeze exemplul. Le reproşau unora din conducere, fără jenă, că se îngraşă. Într-o şedinţă CPEx, Ceauşescu nu s-a reţinut să declare că românii se îmbolnăvesc deoarece mănîncă prea mult, nu prea puţin.

El şi-a făcut somnul de după-masă în camera de odihnă din spatele cabinetului”.

 Pe 22 decembrie 1989 sigur Nicolae Ceauşescu n-a dormit după masa de prînz. Ştim din toate documentele că a mîncat abia seara, în cazarma de la Târgovişte. Dar pe 21 o fi dormit? E o întrebare fără răspuns ca şi aceasta, pe care eu n-am cum să nu mi-o pun:

Ştia Nicolae Ceauşescu că şi Mareşalul Antonescu dormea după masa de prînz?!

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro