Ion Cristoiu: Cum a fost numit „criminalul sovietic” Andrei Vâşinski membru al Ordinului Carol I, în gradul de Cavaler Mare Cruce

Citez de pe site-ul RFI România din 6 martie 2019, sub titlul Pagina de istorie: Cine a fost criminalul sovietic care a impus Guvernul Petru Groza :

„În 6 martie 1945, un criminal sovietic, Andrei Vâşinski, impunea instalarea primului guvern comunist al României, condus de Petru Groza. Andrei Vâşinski a fost unul dintre arhitecţii marii terori staliniste şi are pe conştiinţă multe mii de oameni care au fost executaţi fără să fi avut vreo vină. Dacă în URSS, Andrei Vâşinski a dat dovadă de multă cruzime, în România el a dat dovadă de o mitocănie fără precedent în istoria diplomaţiei.

Andrei Vâşinski a fost unul dintre cei mai duri călăi comunişti. La început, el a fost menşevic, nu bolşevic. Însă, după instalarea bolşevicilor la putere în Uniunea Sovietică, el s-a alăturat acestora. A primit însărcinarea să îi prigonească şi să îi ucidă pe foştii săi tovarăşi de idei. Andrei Vâşinski a îndeplinit aceste însărcinări cu o cruzime deosebită, pentru a demonstra noilor săi stăpâni că merită încrederea lor.

Lipsa sa de scrupule l-a impresionat până şi pe Stalin, care l-a promovat drept procuror general al URSS. Astfel, Andrei Vâşinski a ajuns să joace un rol cheie în procesele înscenate în timpul marii terori staliniste. El a contribuit la decapitarea corpului ofiţeresc al Armatei Roşii, ceea ce a fost una dintre cauzele înfrângerilor suferite de ruşi în faza iniţială a Celui de-al Doilea Război Mondial împotriva germanilor. De asemenea, Andrei Vâşinski a participat la lichidarea elitei sovietice cristalizate în timpul lui Lenin. Printre victimele sale s-a numărat, de exemplu, Buharin, care jucase un rol important în preluarea puterii în Rusia, în anul 1917.

În ultima perioadă a Celui de-al Doilea Război Mondial, călăul Vâşinski a fost numit adjunct al ministrului de Externe al Uniunii Sovietice, Veaceslav Molotov. Andrei Vâşinski era recomandat pentru acest post tocmai prin duritatea sa. Stalin l-a folosit pe acesta pentru operaţiunile de mână forte care vizau impunerea comunismului în ţările ocupate de URSS în Europa Centrală şi de Est.

În 27 februarie, Andrei Vâşinski a mers la Bucureşti pentru a-i impune Regelui Mihai I demiterea generalului Nicolae Rădescu din postul de prim-ministru. Nicolae Rădescu se opunea comunizării României, iar acest lucru îi irita pe ruşi. Regele Mihai I i-a replicat că acordurile de la Ialta dintre URSS, SUA şi Marea Britanie lăsau ţărilor europene dreptul să îşi păstreze autonomia în chestiuni de politică internă. Andrei Vâşinski a lovit cu pumnul în masă şi i-a spus Regelui: «Ialta sunt eu!».

Regele Mihai I a cerut ajutorul americanilor şi britanicilor pentru a rezista sovieticilor, însă a fost abandonat. Vâşinski a revenit la Palatul Elisabeta. Regele Mihai I a refuzat din nou. Călăul sovietic a ieşit furios şi a trântit atât de tare uşa, încât a spart peretele. Regele Mihai I a încercat toate soluţiile pentru a impedica instalarea unui guvern comunist. Însă România era lăsată la cheremul lui Stalin. Astfel că Nicolae Rădescu a demisionat, iar Regele Mihai I a fost nevoit să îl numească prim-ministru pe Petru Groza, unul dintre colaboratorii de nădejde ai comuniştilor.”

Citez din Scînteia din 20 martie 1947 :

„Înalt decret regal No. 466

Mihai I, Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională, Rege al României.

La toţi de faţă şi viitori, sănătate!

Asupra raportului d-lui Vice-Preşedinte al Consiliului de Miniştri, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Afacerilor Străine, cancelar al Ordinelor, cu nr. 17.840,

Am decretat şi decretăm: Articolul 1: Numim membru al Ordinului Carol I, în gradul de Cavaler Mare Cruce, pe d. Andrei Ianuarevici Vîşinski, primul locţiitor al Ministrului Afacerilor Străine al Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice. Articolul 2: D. Vice-Preşedinte al Consiliului de Miniştri, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Afacerilor Străine, este însărcinat cu executarea acestui Decret. Dat în Bucureşti, la 19 Martie 1947. Mihai R. Ministru al Afacerilor Străine, Cancelar al Ordinelor, s.s. Gh. Tatarescu.”

Tot din Scînteia, iată şi relatarea despre ceremonia de înmînare a ordinului:

„I.V. Stalin cetăţean de onoare al României, V.M. Molotov cetăţean de onoare al Clujului, A.I. Vîşinski, distins cu cel mai înalt ordin românesc.

Solemnitatea de la Ambasada Sovietică

Zilele acestea, cînd aniversăm eliberarea noastră şi sărbătorim ratificarea tratatului de pace – nimeni nu poate vorbi de cîştigarea independenţei noastre naţionale, de recucerirea Ardealului pe frontul militar şi diplomatic – fără să-şi amintească, fără să pomenească cu emoţie jertfele de sînge ale armatei popoarelor sovietice desrobitoare şi prietene – şi tot sprijinul frăţesc pe care l-am căpătat de atunci. De aceea înmînarea diplomei de cetăţean de onoare al României lui I.V. Stalin, a diplomei de cetăţean de onoare al Clujului lui V.M. Molotov şi a înaltei distincţiuni lui A.I. Vîşinski, întruchipează recunoştinţa unui întreg popor. Recunoştinţa unui popor care eliberat de către Armatele Sovietice, a putut să-şi consolideze independenţa sa politică şi economică, regimul democratic cucerit prin grele jertfe, pe drumul deschis de clasa muncitoare şi Partidul ei. Cu prilejul aniversării zilei de 23 August, a avut loc la Ambasada Sovietică solemnitatea înmînării diplomelor de onoare conferite de Statul Român Generalissimului Iosif Visarionovici Stalin, preşedintele Consiliului de Miniştri al Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice, Vlaceslav Molotov, ministrul Afacerilor Străine al U.R.S.S. şi Andrei Ianuarevici Vîşinski, primul locţiitor al ministrului Afacerilor Străine al U.R.S.S.

La această solemnitate au fost de faţă: D. Negel, Mareşalul Palatului, reprezentînd pe M.S. Regele; dr. Petru Groza, preşedintele Consiliului de miniştri; Gh. Tătărescu, vicepreşedintele Consiliului şi ministru al Afacerilor Străine; Teohari Georgescu, ministrul Afacerilor Interne; Lucreţiu Pătrăşcanu, ministrul Justiţiei; Lothar Rădăceanu, ministrul Muncii, Asistenţei şi Asigurărilor Sociale; Emil Bodnăraş, ministrul subsecretar de Stat al Preşedinţei Consiliului de Miniştri, precum şi o delegaţie parlamentară formată din deputaţii: Vasile Luca (P.C.R.), B. Solomon (P.S.D.), Şerban Ion (Fr. Pl.), Eduard Mirto (P.N.Ţ.-Alexandrescu), Petre Bejan (P.N.L.-Tătărescu), Vlădescu-Răcoasa (P.N.P.), Laurenţiu Czico şi Tiberiu Nagy (U.P.M.).

Din partea sovietică au luat parte: general-colonel al armatelor de tancuri I.Z. Susaicov, Locţiitorul Preşedintelui Comisiei Aliate de Control; S.I. Kavtaradze, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al U.R.S.S. din România, precum şi consilierii şi secretarii ambasadei.

Din partea delegaţiei parlamentare a luat cuvîntul d. Eduard Mirto, exprimînd mulţumirea membrilor Camerei Deputaţilor de a participa la înmînarea diplomelor de onoare şi înaltei distincţiuni Generalissimului Stalin şi miniştrilor Molotov şi Vîşinski.

„Astăzi, cînd parlamentul nostru a ratificat tratatul de pace – a spus d-sa adresîndu-se ambasadorului Kavtaradze – vă rugăm să transmiteţi întreaga noastră recunoştinţă Uniunii Sovietice şi Generalissimului Stalin.”

De observat că, deşi decoraţi, nici Stalin şi nici Vîşinski n-au fost prezenţi. Ar fi fost şi culmea să se coboare pînă la a veni la Bucureşti ca să primească semnele supuşeniei din partea babuinilor!

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro